Muștarul de Tecuci era cel mai bun muștar din rromânia, acum câțiva ani. Indiferent dacă era iute sau dulce, gustul era senzațional, textura fină, dulceața inconfundabilă.

Problema e că datorită acestor calități, a avut un succes foarte mare.
Drept pentru care toate mizeriile de firme din rromânia s-au gândit să facă muștar de tecuci. Muștar de tecuci, muștar de la tecuci, muștar din tecuci, toate denumirile posibile. Mă uitam aseară, până și mizeria aia de marcă Olympia s-a trezit că fabrică muștar din tecuci.

Și așa, nu mai știu care e muștarul original de tecuci, pentru că e îngropat în gunoaiele firmelor clasice de muștar.
Așa că îmi iau muștar cu piper de la real. Urăsc magazinul real…

Așa au făcut și cu micii de pe dealul negru. Cosmin Tudoran și compania i-au făcut celebri pe cei ce fabricau micii originali, automat au apărut și comercianții de carne de câine, care au copiat forma micilor și au construit tarabe lângă cel ce avea micii și acum nu mai există decât mici de câine pe dealul negru, toți la fel de infectați cu usturoi, ca să nu se simtă gustul de stricat, la fel de opăriți pe foc, la fel de nașpa.

Logica ar fi ca, dacă găsești ceva de calitate, să ții pentru tine, pentru că ori se strică comerciantul, ori apar vulturii care îl copiază și profită de renumele primului.

Dacă taci, comerciantul falimentează. Dacă îi faci reclamă, iar falimentează, că apar nenorocirile de mai sus.
Din această dilemă nu puteți ieși.