Aseară, de fapt azi dimineaţă, după o noapte de muncă fructuoasă, am adormit cu televizorul deschis, care televizor nu ştiu de ce era deschis, că eu nu am mai urmărit ceva la el de nu mai ştiu când. La urma urmei, reluări cu Stallone, Van Damme şi alţi eroi naţionali, pot să văd şi de pe torrente.

Deci la un moment dat m-am trezit, din cauza gălăgiei de la televizor. Era o emisiune cu muzică populară, în care cântau pe rând, varii artişti de gen. Nu mă întrebaţi cine, că în afară de Nicolae Furdui-Iancu, Angelica Stoican, Dumitru Farcaş, Irina Loghin, Maria Ciobanu, Maria Dragomiroiu, Ion Dolănescu şi Benone Sinulescu nu ştiu pe nimeni. Şi în mod sigur nu era nici unul din ei acolo.

Ce a fost distractiv?
Emisiunea era teoretic live. Desigur, eu mă uitam la o reluare la ora aia.
Problema e că ar fi trebuit să fie o emisiune interactivă, între aşa zisa moderatoare şi interpreţi. Aşa că, fiecărui interpret, înainte de a intra pe scenă şi să facă playback, distinsa moderatoare îi adresa o întrebare de mult bun simţ, de obicei ce planuri mai are de viitor sau dacă are cuiva de făcut o dedicaţie.

Băi şi săracul ăla nu apuca să deschidă gura să zică 2 vorbe, că moderatoarea îi tăia macaroana:

– Da da, din păcate timpul nu ne-o permite, pentru că altfel ne-am întinde la poveşti aici cu toţii, aşa că să trecem repede la următorul invitat, cât timp Cutărescu va cânta.

Deci pe bune de nu a făcut aşa la toţi cei pe care i-am văzut/auzit eu, adică vreo 3 cântăreţi.
Frate, de unde le aduce pe specialistele astea în televiziune? Oare trebuie să le asigure loc de muncă tuturor fătucilor care au terminat SNSPA-ul, această pepinieră de analfabetism a vieţii universitare româneşti?

Pe bune, câteodată mi-e dor de Marioara Murărescu.