M-am gândit de multe ori că prin poveștile mele s-ar putea să aduc serioase deservicii bărbaților fiindcă din toate rezultă cum că bărbații ar avea doar 3 nevoi de bază: somnul, mâncarea și sexul.
Nu prea am cum să ascund asta pentru că așa e.
24 de ore din 24, bărbații își consumă timpul cu satisfacerea acestor 3 nevoi.
Mno, acuma aș putea s-o dau în aroganțe cum că noi bărbații suntem spirituaaaali și culturaaaaaali, că ne gândim la cheeeeeestii…
Nu, dragele moșului, nu suntem atât de adânci.
Somnul, mâncarea și sexul. Atât.

Creierul bărbatului – și mai ales al bărbatului însurat – nu funcționează în adâncime.
Până să se însoare e cel mai frumos din orașul acesta, cu cămașa și vesta…
După ce se însoară, dă să iasă pe ușă și zice nevasta:
– Doar nu pleci îmbrăcat așa…
– A nu, am vrut doar să văd cum e vremea pe scară…

Și asta pentru că femeile văd dincolo de suprafața lucrurilor.
La noi e simplu: e pe umeraș? atunci e de îmbrăcat.
Noooo. La ele e diferit.
Cică nu se potrivește treningul cu sandalele…
– De ce? Că sunt tot albastre…
– Iliuță, nu putem să mergem așa la botez.

Și astfel, în foarte multe domenii din viață noi devenim interziși.
De exemplu eu n-am voie să spăl vasele.
Nici de mână, nici la mașină.
În primul rând că de mână – nu știu cum fac – mereu aduc fundul farfuriei prea aproape de jet și sare apa ca la aspersoarele alea de incendiu din tavane.
– Oprește apa că mi-ai stins aragazul, tu nu vezi?!
Și mai e și câte-o furculiță, băi nene, nu se ia mâncarea de pe ea…
Am frecat cu buretele, cu peria de sârmă, cu altă furculiță… Nimic.
– Ce faci, bărbate?
– Spăl o furculiță.
– Păi cu șmirghel?!
– Nu se ia, dă-o naiba, ce-ai mâncat cu ea? Ciment?

Pe urmă dacă le pun în mașina de spălat vase… Pfaaa… Nu știu vouă, dar mie nu mi-a intrat mai mult de-o cratiță și două linguri. Atât. Nu e loc, jur.

De mașina de spălat rufe – ce să mai zic? – n-am voie să mă apropii.
Am embargou total.
Acuma ziceți și voi, dacă te uiți la mașină, sunt 3 linii mari și late: apă rece, caldă și fierbinte. Aia caldă e la mijloc – logic – acolo se spală rufele, nu?
(mă adresez bărbaților) NU BĂ! Nu acolo. Am aflat eu. Fiți atenți.

– Iliuță, alea albe se pun în apă fierbinte, alea colorate în apă rece.

Și mai e o categorie de rufe despre care chiar nu știam. Delicate.
Cică n-ai voie să-ți pui blugii tăi cu sutienele ei. Că blugii sunt bădărani și-n mașină aleargă după sutiene și le plesnește peste cupe, și sutienele suferă, și li se rănesc sentimentele.
Că sunt delicate.

Și cu toate astea, încă sunt probleme în lumea asta care nu se pot rezolva decât de către bărbați.
De exemplu când se aude ceva suspect noaptea.
– Ilioi, trezește-te, du-te până la bucătărie, vezi ce s-a auzit?
– Ce să se-audă, o fi căzut cimentul de pe furculiță…

Eu glumesc, dar eram odată singur acasă, și-am auzit un zgomot…
Coana Tanța era plecată cu ăștia mici în tabără, Mișu era plecat în concediu, n-avea cine să fie… am auzit pași.
Mi s-a ridicat așa un pic părul pe mână…
Pun cartea jos pe pat.
Ce dreacu să iau, zic să-l pocnesc pe intrus.
Bâjbâi cu mâna pe la dulapul din hol, dau de paleta de tenis.
O iau și cu amândouă mâinile o duc pe umăr pregătit să-l ard pe hoț cu un voleu.
Mergeam așa ca pisica… Pe vârfuri.

În sufragerie, lumina stinsă.
Eu, cu paleta pe umăr.
Aud un foșnet.
Asta e, îl pocnesc și pe urmă văd cine e…
Mai bine să plângă mă-sa decât…

Când, se-aprinde lumina.
Soacră-mea.
– Ce faci, mamă, cu paleta aia?
– E, ce să fac, am crezut că e Simona Halep…
Când mă dau de după masă și apar așa în întregime, era să leșine soacră-mea.
Că eu mergeam așa cu genunchii îndoiți, gata de atac, eram în izmene și sunt de-alea cu prohab despicat, cred c-a orbit-o farul din Alexandria, c-a pus mâna la ochi.

– Aoleoo, Iliuțăăă…
Am luat un prosop de bucătărie să mă înfășor, nu ajungea în jurul taliei, era prea mic, l-am băgat prin gaură să acopăr prohabul.
A intrat și socru-meu, se ștergea pe picioare la ușă, când mă vede cu paleta și cu prohabul ăla umflat…
– Aaa, Geocoivici te antrenezi? Acolo ții mingiile? Hai, bagă o pasă la fileu…

Ce să mai… Oameni de treabă.
– M-a trimis Tănțica să-ți aduc mâncare caldă, să nu te culci nemâncat – zice soacra. Dacă mai ai nevoie de ceva…
V-am zis că bărbatul are doar 3 nevoi, nu?
Ei bine…
– Mulțumesc, mamă soacră, am mâncat deja iar de culcat nu mi-e somn încă…
Nu știu ce-a înțeles ea că mi-a zis să nu pun prosopul de la prohab în mașina de spălat.

Hai v-am pupat și promit că data viitoare vă învăț chestii culturale.