Se făcea că era odată un blogger care lupta din toate puterile împotriva efectelor devastatoare ale rromânismului. Sancționa totul, vedea totul, dădea în vileag, orice, se certa cu oamenii pe stradă pentru gunoaie și trăgea de urechi realizatori tv pentru gunoaie scoase pe gură.

Și pleacă bloggerul nostru într-o călătorie scurtă, să-i spunem la Râmnicu Vâlcea, să transmită de la Cupa Hagi Danone. Fain frumos, transmite el ce avea de transmis, vede ce avea de văzut, până când vine ora de plecare. Așa că se duce la OK SportPub, să ia un mic dejun frugal.

Din păcate, în oraș fiind și Cupa Danone și meciul Oltchimului în Cupa Campionilor europeni, era cam aglomerat, iar locuri de parcare cam nexam. Când pac, la un moment dat, apare un loc gol și frumos, pe care bloggerul nostru își trântește mașina, îi rupe puțin din bara față, din cauza bordurii înalte și pleacă la masă.

La final, vine la mașină, se așează tacticos la volan, când vede un sărman taximetrist, claxonându-l de zor și dând din brațe. Ce-o mai vrea și țăranul ăsta? se întrebă suav bloggerul nostru. Deschide geamul, elegant și flegmatic, întrebând elegant Dea, ce e?

La care taximetristul, scurt și la obiect, îi spune.
Vezi că ai caracatiță pe roată, că ai parcat pe trecerea de pietoni, nu pleca, că rupi roata în două.

Vorba lui Mircea Lucescu, tramvaiul era departe iar trecere de pietoni era destul de ștearsă. Dar da, parcase fix pe mijlocul trecerii.
Așa că, după 60 de lei decartați cu superioritate bugetului orașului Râmnicu Vâlcea, bloggerul nostru decise să pornească campania

Nici un oraș fără să îmi fie ridicată/amendată mașina.