Moș Nicolae și epifaniile religioase

Mă gândeam înainte, în timp ce îndesam dulciuri prin ghetuțe și cizmulițe (fiica și-a pus și ghetele, și cizmulițele, și papucii de casă, în timp ce fiul și-a pus ghetuțele doar, pentru că nu avea mari așteptări, recunoscând singurel că nu prea a fost cuminte) cât de drăgălași și înțelepți sunt copiii.

Acceptă toate aceste sărbători ale cadourilor, își primesc ce li se cuvine, se bucură de ele câțiva ani dar, după ce cresc și se maturizează puțin, înțeleg că sunt doar niște legende menite să ne bucure viața în momentele mai vitrege ale anului, când distracțiile sunt mai puține, și merg mai departe, nu se agață de situație, nu încearcă să îi convingă pe cei din jur că Moș Crăciun e real și, dacă ești cuminte, vei primi băutură și femei, plus dreptul de a cânta la liră, în Olimp.

Ce deosebire între ei și adulții care, îndoctrinați din familie și școală cu același gen de prostioare, fix același gen, doar că, în loc de dulciuri, primești rai sau gheenă, nu se maturizează după ce ating numărul optim de neuroni, ci rămân captivi în poveste, țes în jurul ei propriile scenarii și își fac ca obiect de căpătâi să îi aducă și pe ceilalți pe calea cea dreaptă.

La oameni nu vine niciodată Sfârșitul Copilăriei, când e vorba de a-și asuma propria viață și propriile alegeri?

În altă ordine de idei, copil sărac fiind, pot număra pe degetele de la o mână ciungă de câte ori am primit ceva de moșii nicolae și crăciun.
Voi cum ați stat la capitolul cadouri? M-ar interesa cei care au crescut în vremurile în care a deține ceva dulce era aproape ilegal, nu cum îmi povestește nevastă-mea că ea, când era la grădiniță, își lua ciocolată africana de la chioșc.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

74 comentarii

  1. #1

    „Africana” de la chiosc, ai de plua mea!
    Vii cu d-astea, de parca nu eram deja destul de stresat de faptu’ ca de fiecare data cand trebuie sa bag datele personale in vreun formular online, trebuie sa scrolez juma’ de ora pana gasesc anul nasterii.
    Cat despre cadouri, da, primeam de fiecare mos. Cate o jucarioara de caciula (pana pe la vreo 10 ani numa’) si-o ciocolata, doua. Sau un joc pentru amandoi: sah/table, remy, „Dacii si romanii”, „Nu te supara, frate!”, de-astea. Basca in cate-un an, luxul absolut, cate-o portocala si/sau o banana. Brad cred ca doar o data (sau doua) ne-a lipsit.

    Thumb up 31
    • da, si pe mine m-a marcat aia cu africana. plus de alea cu Mai știi, când eram mici, în Dexter, era o fază cu…, și eu sunt tot Femeie, când era Dexter, eu terminasem armata! :)))

    • #3

      „Dexter”, „Sandy Bell”…
      Lasa-ne-n saracia noastra! Aia cu „Linia maritima Onedin”, „Sageata Neagra”, „Arabella”:)

      Thumb up 30
    • #4

      Pai ce Lolek si Bolek nu erau pline de „faze” ?
      Eu nu ratez nici un moment sa dau citate din Lolek si Bolek sau din Mihaela si 1001 de seri!
      Si doar cand sunt intr’un mediu elevat… bag replici din Patratel!

      Thumb up 18
    • #5

      Pe locul I, un tănculeț chinezesc cu telecomandă, care OCOLEA SINGUR OBSTACOLELE!
      Pe locul II, un trenuleț electric, cu care transportam trupele pe front când îmi transformam camera în câmp de luptă.

      După cum se vede, de mic am fost belicos 🙂

      Thumb up 21
    • @Maithun: ca sa iti explic ce inseamna belicos, eu am primit o data de Moshu un pistol unguresc cu dopuri de plastic. Era sistem revolver, in fiecare camera avea un arc care lansa dopul din plastic relativ tare. Cu el am facut prima mea victima, un pescar vietnamez din portelan care isi inchipuia ca razboiul se terminase. Smelled like victory. Bunica-mea era sa faca infarct pentru ca pescarul era situat pe un mileu care la randul lui acoperea televizorul si daca ratam pescarul puteam nimeri ecranul televizorului care pe vremea aia costa vreo 2 salarii bunicele. Am avut interdictie la purtat arme in casa si am inceput sa trag afara in tinte miscatoare cum ar fi gainile. Care gaini au facut prompt greva si nu s-au mai ouat din motive de stres. Dupa aia am primit interdictie totala la arme letale. Iepurashul mi-a adus o pusca de vanatoare chinezeasca cu dopuri captive, adica legate cu o sfoara care nu le lasa sa plece de capul lor. Am pierdut avantajul razei de actiune marite. Si ca sa compensez mi-am facut arc din lemn de alun dar asta e deja alta poveste.

      Thumb up 15
    • eu dupa arc, am trecutbla toporișcă. era pe vremea aia ceva serial, cu unul Sully, care arunca cu toporul de zici ca era robin hood. logic ca eram si eu sully

    • #8

      @Cetin: Atata vreme cat aruncai cu toporisca in copaci si nu in beci, e ok, inseamna ca n-ai ramas cu sechele.

      Thumb up 7
    • Grav este cand ea spune de Dexter filmul, si habar nu are ca tu te gandeai la Dexter – desenele aninate 🙁

      Thumb up 10
    • #10

      „Ceva serial cu unul Sully”???? Blasfemieeeee. Era Doctor Quinn, bre! Doar la Dallas si Sandy Bell se mai alerga asa in urbea pontica…Si cum poti sa zici de Sully ca era unu…cu pletutza aia a lui si hainutzele din piele intoarsa…tensiunea sexuala cu stearsa aia de Dr Quinn…pffff

      Thumb up 10
    • #11
      Arhi

      quinn arata acum la 67 de ani de mori langa ea. sau in:)

    • #12

      Cred ca era vorba de Dexter’s laboratory, adica desenele animate, sfarsitul anilor ’90. Ca celalalt Dexter e prea recent pentru ca o persoana adulta acum sa fi fost copil atunci.
      In alta ordine de idei, mie nu imi vine sa cred ce usor capatam obiecte periculoase cand eram copii. Trebuia doar sa promit solemn ca nu scot ochii verisorilor mei cu ele. Celelalte parti ale corpului erau fair game.

      Thumb up 3
    • #13

      Doamne, cât am bălit, copil fiind, după Sully 🙂
      @Alex: Am expus doar partea de strateg nascent:) Tataie mă lăsa să trag cu pușca (punea cartușe goale) doar de Anul Nou. Ne-a luat însă,, pe mine și pe văr-miu, de câteva ori la vânătoare. O dată noaptea, la pușcat de nu știu ce prin niște bălți de lângă Dunăre, cu noi în cârcă, cu barca, prin smârcuri, cool shit. Bine, maică-mea a prins când era mică vânători mai mișto, iarna, cu gonaci, câini, chestii. Nu chiar Turgheniev, dar, oricum, mișto.

      Thumb up 1
  2. #14

    Și-acum tin minte o portocala cubaneza pusa in pislari. Bai, mare, era … mare, nu incapea.
    Am fost vedeta raionala ( pe-acolo nu se juca cu dulciuri; erau ceva placinte cu dulceata de merisoare, de casa, dar astea nu se pun. Bucuria era pentru cazuri de boala grava, s-o dai la doctori, nici macar la asistente. Bucuria era FOARTE greu de gasit. )
    A, si-un telescop made in DDR. De jucarie, da’ti faceai treaba, ma uitam in blocul vecin, seara, cu lumina stinsa.
    Iar de Craciunuri, ca faceam si in ianuarie, carti si haine. Si un joc Dacii si Romanii, trimis de-acasa.

    Thumb up 3
  3. #16

    Bine.Tata a lucrat cativa ani,înainte de ’89 în Irak,Libia.Ca sofer.Am avut video din ’81,JVC.Am mâncat si Toblerone de Crăciun.Chiabur.

    Thumb up 39
    • #17

      Ieși acasă!

      Thumb up 23
    • ai gresit blogu baiatu meu

      Thumb up 17
    • #19

      Și tata a fost în Irak de prin 87 până înainte de 89 (s-a întors cu câteva zile înainte de revoluție). Aveam avioane/elicoptere cu telecomanda, ciocolata, gume orbit, blugi:))… Boierie

      Thumb up 5
    • #20

      taica-meu n-a fost in irak, dar serile le petreceam langa lampa de petrol… se pune?

      Thumb up 41
    • #21

      il stiu pe unu care s-a intors din irak doar cu tabagism si sciatica!

      Thumb up 0
    • #22

      Eu abia m-am întors din Irak.
      Și-am venit să vă spun că SUA este prducătorul #1 de petrol în lume.
      The democracy has been successfully delivered.

      Thumb up 3
  4. O sigura data s-a întâmplat, a pus bunica nu știu de unde, 2 bomboane într-un pom, în curte,
    Noi cam aveam dubii in legătura existenta moșului dar atunci ne-a cam pus pe gânduri 🙂
    Niciodată in schimb nu am fost timorați sau suparăți pe chestii de astea, nu aveau asa mare importanta ca acum.

    Thumb up 3
  5. #24

    Ohoo ce vremuri demult apuse,acum sa imi aduc aminte..asa la prima strigare desi inca nu mi-am revenit de la petrecerea de ieri,avem:
    -masinute din plastic..
    -dulciuri,aduse pe sustache de la unchiul care era marinar
    -o pereche de blugi undeva pe la opt ani

    Thumb up 4
    • #25

      Hai că mă enervez! Să te iei de mână cu Edelweiss, altul care a tras foloase de pe urma contrabandei transfrontaliere. Tataie era un secretar de Partid respectabil și cu origine sănătoasă (dacă, doh) și nu eram îmbuibat cu blugi, tobleroane și alte căcaturi capitaliste. Ați dus țara de râpă!
      Hugsies 🙂

      Thumb up 15
    • #26

      Pai contrabanda ca si contrabanda…unchiul aducea cand venea acasa odata pe an,dar sa vezi ce adunare populara era acasa cand desfacea ai mei un pachet de kent,,parca veaneau la Meca vecinii.
      Pana cand ne-au turnat la militie de au venit dimineata la 5,,pana si jucariile pt craciun au fost confiscate,

      Thumb up 3
    • #27

      Ouch. Se mai făceau și excese 🙁

      Thumb up 1
    • #28

      Excesele erau la ordinea zilei..si uite asa am aflat ca mos cracaciun si gerile aveau jucariile ascunse pe sub pat sau sus pe debara,,si binenteles primul gand de a pleca din Romania,,,apoi a venit alt mos la conducere si la revedere…
      Hai sa avem o zi frumoasa cu sarbatoriti,,azi sunt pe drumuri,,pana ajung sa beau ceva cu cei dragi,,mai bag un ochi pe aici la comenturi

      Thumb up 1
  6. #29
    Anton

    Ei, la mine clasic. Niste banane verzi care ajungeau pe un ziar pe sifonier.
    Si cateva zile intregi puneam scaunul si ma urcam sa le mai pandesc.

    Thumb up 26
    • #30

      …pe care de multe ori le mâncăm verzi, nemaiavând răbdare sa se coacă!
      Also, de crăciun, întâi trebuiau așezate frumos sub pom, si nu aveam voie sa mănânc mai mult de una o data „sa sa-mi ajungă mai mult”.

      Thumb up 4
    • #31

      Bananele verzi invelite in ziar, da, imi amintesc si eu. In copilarie imi doream sa am o camera plina de banane! Sa pot mancapana ma satur

      Thumb up 2
  7. #32

    Pe vremea impuscatului eram pitica, m-am nascut in 82,mna, dar recunosc ca am primit mereu cadouri de ambii mosi. Tata avea ‘cunostinte’ peste tot si functiona f bine trocul. El era cu benzina si restul cu alimentatia. Tin minte ca un sg an a fost mai nashpa, cand nu prea stateau bine financiar si in loc de celebrele maieuri si chiloti am primit o felie de tort de inghetata pe care il „procurase” cu o zi mai dvrm de la un domn ce lucra la ICIL :)) imaginea cu inghetata aia topita si dezamagirea nu o sa o uit niciodata :))

    Thumb up 2
  8. #34

    Io primeam haine. Pijamale de obicei. Dar universul meu s-a răsturnat cand Moș Gerila mi-a adus un cub Rubik si l-am pierdut. Iar maică-mea a explodat: „Am dat 55 de lei pe el”. Asa am aflat ca nu exista.

    Thumb up 37
  9. #35

    Bomboane cip si mentosan. De cele mai multe ori dropsuri.
    Cand era sa ne loveasca norocul apareau bomboane cubaneze si ciocolatele din alea chinezesti, caramizi in poleiala aurie.

    Thumb up 12
    • #36

      Mama cum erau ciocolatile alea chinezesti… Alea cu marele zid pe ele… Erau atit de proaste, dar prin comparatie cu ce nu se gasea in Romania pe vremea aia, erau dumnezeiesti…

      Thumb up 4
    • #37

      Eu si acum am pofta de bomboane cubaneze…din cand in cand mai iau silvana din alea de fructe dar…not the same…. Dar guma de mestecat sub forma de tigara ati primit de la mos? Eu da! :))) traiasca anii 80 si parentingul done right!

      Thumb up 3
    • #38

      Bomboanele cubaneze nu au grad de comparatie in ziua de azi. Pur si simplu nu au. Erau cu aroma de capsuni, ananas, portocale…

      Thumb up 2
  10. #39

    Mi-a trimis unchiul meu un SNES cu o singura caseta: Super Mario World. Timp de o saptamana toti copiii erau la mine in apartament si bagam la greu. SNESul il mai am si acum, s-a ingalbenit de la trecerea timpului. Unul a vrut sa imi dea o bicicleta beton pentru timpul respectiv dar am refuzat.

    Thumb up 5
  11. #40

    Vrei să spui că Moș Nicolae și Moș Crăciun nu există???!! Du-te, bă, că nu te cred….!!
    Primeam chestii destule de la moșii ăștia când eram mic. Tata a fost ofițer, detașat vreo 2 ani la Constanța, mai aducea una alta ce găsea pe la băieții din port, în special dulciuri sau câte o jucărie mai interesantă. Nașul era secretar de partid, ba ne trezeam cu el la ușă îmbrăcat în Moș Gerilă și cu un brad gata împodobit în mână, ba cu un Moskvich d-ăla cu pedale, d-astea… Mai nasol a fost după ce ne-am mutat în ’87 din Brăila în București. Cam sărăciseră moșii în perioada aia și bătea vântul prin cizme și pe sub brad. Dar nu mă plâng. Bine, și eu dacă stau s-o ascult pe nevastă-mea cu ce aduceau ai ei de la unguri ajung la concluzia că moșii erau desculți rău de tot p-aici prin sud. Aia e, ce să-i faci dacă mereu am o fost o țară 3 în 1!

    Thumb up 4
  12. #41

    Un radio de buzunar RIC, cu o galena (asa se numea casca aia atunci). Prindeam cu el Radio Romania doar langa tevile reci de la calorifer.

    Thumb up 4
    • #42

      Galena nu era „difuzorul” de la receptorul de telefon cu disc? La care daca lipeai doua fire si le puneai pe o teava ascultai radioul?

      Thumb up 1
    • #43

      Da, si la aia sstiu ca se zicea la fel, dar retin ca si casca aia mica (pt ca era doar una) tot galena se numea.

      Thumb up 2
    • #44

      Eu stiam ca galena era dioda care facea demodularea.

      Thumb up 4
    • #45

      Confirm denumirea de „radio cu galena” pentru RIC .
      Pe-al meu l-a luat var-miu cand a plecat in armata in 89. Cand a venit inapoi mi-a adus o baioneta veche de AK, cred c-o am si-acu’ la ai mei.
      Tin minte ca dupa ce-am primit-o am mers direct cu ea la scoala sa ma dau mare la colegi….de unde trag concluzia ca regulile de ordine interioara erau mult mai relaxate pe vremea aia….

      Thumb up 3
  13. #46

    Chiaburi nenorociti ce sunteti, dujmani ai boborului…
    Soră-mea aia mare mergea cu plasele cu borcane și sticle la magazin sa le vândă sa facă bani sa imi cumpere mie si celeilalte surori niște jucării. Nu va mai spun ca asteptam lângă brad sa puna pana când adormeam.
    Ce vremuri vitrege trait-am 🙁
    Elicopter, masinuta, ceva dulciuri, era fericire maxima bai tata.

    Thumb up 8
    • #47

      Ahh…vandutul de borcane si sticle. Imi aduc aminte si acum cand m-am dus cu frate’miu sa vindem o geanta plina cu borcane si ne-a intors maicamea din drum. De, cand e sa ai ghinion ai :).

      Thumb up 3
  14. #48

    Primeam dulciuri.
    Pana intr-un an in care a fost sărăcie mare, eu fusesem cuminte, deci părinții m-au luat de mâna și mi-au explicat frumos ce și cum.
    Anul ăla mi-au pus in pantofi o pasta de dinti. A fost cel mai frumos cadou, pentru ca mi-am dat seama ca pasta aia de dinti ii costase infinit mai mult decât prețul de raft.

    Thumb up 14
  15. #50

    Cred ca primul mos de care imi aduc aminte a fost pe la 5 ani. Eram la bunici (la vreo 15 km de pantelimon) si am primit jumatate de ciocolata si o portocala. M-am bucurat mult, deh, erau primii ani de „democratie”, prin 93.
    Azi am primit de la sotie cate o chestie din fiecare sortiment de la Kinder. Eu am stat la coada la Bucuria vreo 20 de minute aseara. Cand vom avea copii, cred ca o sa stam o ora prin magazine ca sa-i luam ceva.
    Consumerism 🙂

    Thumb up 4
  16. #51

    Practic la nevastata nu mai vine mosu, are deja unu :))

    Thumb up 18
  17. #53

    Bine că mă faceți să mi se aburească ușor ochelarii de dimineață!
    Moș Nicu la noi: boticuțe cu beteală, dacă n-ai fost prea cuminte.
    Africana, da, însă minunea supremă era portocala cât o nucă pe care o primeam toți copiii de la întreprindere în punguța cu eugenii, ciocolată bănuți Piticot sau aia cu vulpea, parcă. Portocala aia era magică.
    Bananele verzi de pe șifonier.
    La noi în zonă traficul transfrontalier se făcea cu Ungaria. Alunele alea colorate, Dunakavics, gumele de mestecat sferice și multicolore, dar nu prea aromate, pastă de unt cu arome Vajkrem, deliciul ăla de ceva brânză topită, un calculator de buzunar azuriu cu un cățel pe el, pe care scria ”It’s my party!”, tradus în casa noastră francofonă cu ”Dă-mi partea mea!”, mașina mea chinezească de pompieri și peștișorul meu roșu-portocaliu de tablă, cu coadă fluturândă, care umbla pe parchet.
    Patinele.

    Thumb up 9
  18. #54

    Pfffff, ce mi-ai amintit acum! Imediat după ’90 tata a plecat în Israel, venea o dată la 6 luni acasă cu gențile pline de tot felul de chestii ciudate, precum portocale, ciocolată împachetată frumos, bomboane, tot felul de jucării, blugi!!! Mama le ascundea și le scotea de Moș Nicu și Moș Crăciun! Bineînțeles că noi le dibuiam dinainte (îi învățasem ascunzătorile, iar ea nu se obosea a găsi unele noi) și mâncam de cele mai multe ori toate dulciurile, lăsând doar ambalajele pe care ne chinuiam să le dăm forma inițială :)))
    Nu cred că am avut vreodată un brad în care să existe minim o bomboană de ciocolată! Întotdeauna erau doar ambalajele goale deoarece sclipeau frumos și nu ne înduram să le aruncăm.
    Deh…d’ale copilăriei amintiri 🙂

    Thumb up 5
  19. #55

    Dacii si romanii si Jocul Fotbal de n ori, Atlas Zoologic, Atlas Botanic, banane, portocale de la sindicat si multe carti…de citit.

    Thumb up 3
  20. #56

    Eu am avut „bafta”. Un tata sofer de tir inseamna ca aveam chestii la care alti copii nici nu visau ca pot exista. Partea nasoala e ca nu am avut tata 🙂
    Imi aduc aminte cu mai multa placere de bananele verzi pitite de mama, de cate o ciocolata pe care o gaseam dosita si ma uitam la ea 2 luni. Oricum, lipsa tatalui din peisaj a fost compensata de cea mai misto mama din lume.

    Thumb up 8
  21. #57

    Hă, nu prea îmi amintesc cum era cu Moșii pe vremea când era practic ilegal să deții dulciuri, dar parcă primeam câte ceva. Ce se găsea cu greu in comerț, vreo hăinuță, jucărie, că ai mei nu aveau pile, neamuri marinari și o bună parte din copilăria mea nu erau nici membri de partid.
    Moș Gerilă aducea sigur 1-2 portocale de la sindicatul uzinei ARO unde lucrau bunicii. Moșul de la sindicatul părinților aducea praful de pe tobă.

    Thumb up 3
  22. Nu știu voi cum stați, însă eu îmi doream cauciucuri de iarna. Mama lui de mos cu pijamalele lui cu tot!

    Thumb up 4
  23. #60

    Bicicleta Pionier [pīəˈnir], primită de Moș Gerilă, a fost ca visul unei nopți de vară.

    Thumb up 1
  24. Copilarie in anii 1980 in Romania comunista….Parintii mei erau oameni simpli, dar era ok. Primeam dulciuri, fructe, mai rar jucarii (nu imi amintesc decat de o masinuta teleghidata). Mi-a ramas in memorie o ciocolata alba (nu mai vazusem asa ceva pana atunci) adusa de bunica-miu, era din RDG, nu stiu de unde facuse rost de ea. In rest, ciocolate mari chinezesti (carora le pastram ambalajul luni de zile), bomboane cubaneze, banane si portocale. Eram fericit, mai ales ca mama facea de Sarbatori cozonac si prajituri („alba ca zapada” si „negrese”) absolut divine….

    Thumb up 3
  25. #63

    mama îmi lua cam în fiecare săptămână mașinuțe mici pe care le dădeai înapoi și mergeau înainte, iar de moș gerilă câte o mașină mare de construcții care își golea remorca sau o mașină de pompieri care mergeau cu niște baterii mari
    plus că nu îmi lipseau bananele verzi și portocalele

    Thumb up 1
  26. #64

    Eu am si acum in minte regulile nescrise : de Mos Nicolae – dulciuri, de Craciun – jucarii, de Paste – hainute.
    De Mos Nicolae erau mai mult dulciuri, uneori si fructe: ciocolate Scufita rosie, batoane de lapte, ciocolatele oribile facute la Roman, cred ca de 2 ori am vazut ciocolate chinezesti si de 2 ori rusesti (frate-meu inca isi aduce aminte cu nostalgie de alea), in mod exceptional curmale sau smochine uscate. De Craciun, jocuri pt amandoi gen Nu te supara, frate, cate o jucarie pt fiecare: masinute si chestii de construit sau traforaj pt fratelo (parca tin minte un set care avea surubelnite si chei si alte chestii din metal), papusele sau tot felul de jocuri pt mine (am avut un mini razboi de tesut, truse pt cusut si am in cap imaginea unei chestii de plastic albe cu gaurele in care infigeai un fel de piuneze colorate de plastic si faceai modele). Cele mai dragi mi-au fost: o papusa din aia mititica cu parul mai lung decat ea, i-am tot scurtat pletele de la an la an, si una imensa cu parul negru scurt buclat si ochii verzi, cea mai frumoasa papusa pe care-am vazut-o vreodata, cred ca costase o gramada de bani si mie mi-a furat-o cineva cand ne jucam in fata blocului in vara urmatoare. Si de Craciun sub brad si o plasa din aia cu portocale. Si bananele in camara pe un raft de sus, in hartie maro de impachetat (odata am uitat de ele si nu le-am mai putut manca, de atunci nu le mai suport foarte coapte).

    Thumb up 3
    • #65

      Aceeasi clara delimitare se respecta si la noi, fiecare sarbatoare cu amploarea si specificul ei. Eu nici acum nu pot sa ma dezobisnuiesc de asta, prin urmare de mos niculae si paste doamna bona baietelului meu ii ia cadou jucarii si eu sunt mama aia jalnica care ii pune un mos de ciocolata si 2 portocale…si nu il lasa sa manance toata ciocolata deodata :))) Si de paste mi se pare dubios sa ii iau cadou ca l-au rastignit aia acu 2000 de ani pe un nea cais…i mean…nu ca as fi eu credincioasa dar parca nu e asa de sarbatorit cu cadouri and shit…mai degraba haine, unrelated cu sarbatoarea, vine primavara si i-au ramas hainele mici 🙂

      Thumb up 0
  27. #66

    De moş Nicolae nici vorbă! Iar de Crăciun mai da ceausescu câte o carte și dulciuri. Singurul eveniment notabil era bradul pe care ai mei îl făceau de fiecare dată pe 22 decembrie și un cadou sub brad in seara de anul nou.

    Thumb up 0
  28. Copilaria in anii 80. Parintii oameni simpli. De sarbatori primeam de la traditionalele banane verzi, portocalele care doar in luna decembrie apareau la alimentara, pachetele cu dulciuri romanesti gen caramele care le bagai in gura cu tot cu hartie sa o poti desface mai tarziu,date de sindicat pana la ciocolata gen banane in ciocolata, eurocrem, cipiripi de la vecinii sarbi sau mai stiu eu ce dulciuri sofisticate aduse de cate cineva de prin Germania, care pareau sf pe langa ce se gasea la noi. Jucarii la fel , atat autohtonele destul de rudimentare pana la trenulete electrice si tot felul de masinute metalice , pistoale cu capse si cate si mai cate. Repet , parintii oameni simpli dar care analizand acum dupa atatia ani si comparand comentariile celorlalti chiar cred ca se dadeau peste cap sa ne umple de bucurie cu ocazia sarbatorilor.
    Cu toate astea, cea mai mare bucurie imi creeaza momentele in care imi amintesc timpul petrecut impreuna in diferite activitati cu parintii, gen mers la cate un spectacol, la masinutele electrice, in parc, la pescuit, luptele facute pe covorul din sufragerie cu tata care se amuza teribil de efortul pe care il faceam incercand sa il fac sa se predea. Clar dulciurile si jucariile au si ele rolul lor in copilaria fiecaruia dar momentele petrecute impreuna cu cei dragi sunt nepretuite. Asta imi vine in gand in perioada asta a anului.

    Thumb up 2
  29. #68

    Am primit în ’88 o ciocolată chinezească într-un ambalaj roșu, cât hârtia de 10 lei de mică, cu un elefănțel pe ea. Juca Steaua în CCE la vremea aia și m-am jurat să o păstrez ascunsă într-un sertar sub prosoape și să o mănânc doar după ce va câștiga cupa.Au înșirat băieții pe Sparta Praga, Goteborg, Spartak Moscova, Galata.Mai era un pas… Am mâncat-o după finală, cu lacrimi amestecata, înjurându-i de toți sfinții din calendarul olandez pe Gullit si Van Basten…

    Thumb up 1
  30. #69

    De caramelele bulgaresti isi mai aduce cineva aminte?

    Thumb up 0
    • #70

      doar nostalgicii senili

      Thumb up 1
    • #71

      erau genial de bune, oare se mai gasesc?

      Thumb up 0
    • #72

      @Robert: nu cred. Desi bulgaresti, se gaseau mai greu decat bomboanele cubaneze si pe vremea aia.

      Thumb up 0
  31. #73

    Fiind născut la sfârșitul anilor 80, primeam cadouri. Primeam, dar nu pentru că aveam bani, că n-aveam, ci pentru că primea tata sacoșe de la serviciu (portocale, banane, dulciuri etc). El era un bețiv care și-a vândut apartamentul, a băut banii și ne-a lăsat pe drumuri.

    Thumb up 2
  32. Si la noi era tot saracie. Tin minte ca primeam cate o portocala sau cate ceva dulce. Uneori se trezea mama noaptea si ne pregatea clatite si impacheta si le punea n ghete. Au fost ani in care nu am primit nimic si copil fiind, fara sa mi se explice ce si cum…am considerat ca mai bine inventez ceva la scoala in fata altora. Mai ales ca aveam si un invatator batut in cap care facea din asta o mare chestie, ne ridica pe fiecare sa zicem ce am primit… Noi am fost nascuti la sf anilor 80, dar familia era saraca incat iarna era mare problema la alte capitole.

    Thumb up 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.