După cum se știe, am scris un singur articol pe tema Nicu Shordan, iar acela a fost de fapt un pamflet la adresa târlei de bloggeri care s-a trezit peste noapte fani Niculăiță. Nici măcar nu mă interesa subiectul, atâta timp cât eu nu am fost la vot. Logic, cred.

De ce am continuat și am făcut muci din freza lui, cel puțin pe twitter și facebook?
Datorită minunaților săi suporteri, plătiți sau nu.

Cum crezi tu, suporter al cuiva, că îmi poți schimba părerea despre cel pe care îl susții, când tu vii și argumentele tale supreme sunt despre familia mea, cât sunt eu de gras, carne la greu și altele?

Serios, cât poți fi de imbecil să crezi că astfel lupți pentru cineva? Cât poți fi de imbecil încât să crezi că ar putea trece, drept urmare convingând și pe alții de asta, comentarii în care mă înjuri? Serios, sunteți prima oară pe internet?

Iar pentru Mândrii (cunoscătorii știu de ce e în ghilimele) comentatori plătiți, un sfat.
Un blog nu e spațiul de comentarii de pe realitatea sau alte situri de căcat, unde puteți veni voi și turna rahaturile alea cu majuscule, despre troicile staliniste, mafie kaghebistă și alte imbecilități. Aici toate comentariile sunt supervizate de mine.

Așa că, pentru Mândrul vostru șef, sfatul e să vă învețe să comentați deștept, cu argumente, cu idei, pentru că altfel nu aveți cum demonstra cu cele 200 de comentarii zilnice, care vă asigură banii de Motoare.
Capisci?

A, și încă o precizare.
Comentariile alea gen Știu că nu o să publici dar să îți zic…
Păsăricilor, sunt pe internet de 10 ani. Am văzut sute ca voi și, după ce voi vă veți găsi joburi normale, voi vedea alte sute. Chiar aveți impresia că pot fi impresionat de comentariile unor anonimi cu clăbuci la gură?

Și o ultimă ultimă precizare și am terminat.
Nu e haios că niculăiță a luat 8% la primărie și 4 la consiliu?
How stupid is that?
Gata.