E plin internetul de meme și reproșuri despre cât de nasol e la arabi și cum femeile nu au drepturi și despre cum această sălbăticie trebuie eradicată etc. Totodată, aceste memeuri sunt făcute de pe o terasă de la Burj Al Arab, cu o cafeluță tradițională și narghileaua în dinți. Eventual ne revoltăm că un cuplu străin a fost arestat pentru că nu a respectat legea islamică și au făcut sex fără să fie căsătoriți.

Erdogan a început procesul pe care îl visează de când a venit la putere, cel de ștergere de pe fața pământului a kurzilor. Bine, istoria e mai lungă, arestarea lui Ocalan este doar vârful unui aisberg, mai ales că a fost făcută cu ajutorul CIA, omul fiind răpit dintr-o altă țară și dus să fie condamnat la moarte în Turcia.

Oricum, cert e că acum e în Siria cu toate forțele și ucide fără discriminare civili, copii, nu contează, toți trebuie uciși chiar și în pântecele mamelor lor. Toată lumea este Vai, este inadmisibil, nu putem accepta așa ceva, este rușinos, să sancționăm Turcia, să instituim un moratoriu.

Toate astea, evident, de pe malul Bosforului, la o cafeluță, după ce am făcut o incursiune în marele bazar și ne-am cumpărat chestii frumix.

Bă, nu poți să susții doar din tastatură, după care să îți vezi de interesele tale. Dacă nimeni nu ar mai accepta să viziteze mizeriile astea generatoare de crimă, dacă le-ar dispărea brusc miliardele de dolari provenite din turism și activitățile adiacente, toți sălbaticii ăștia s-ar întoarce la comerțul de nisip și cămile, după care ar începe să fie mai raționali.

Dar nu, ne revoltăm pe internet despre cum China ține milioane de uiguri în lagăre criminale, după care ne luăm ultimul Samsung made in China și ne vedem de treabă, ne-am făcut datoria. Nu, nu merge așa, ori acceptăm că acele popoare vor dispărea de pe harta lumii, cum e cazul kurzilor și uigurilor, nemaivorbind de Hong Kong, care este la o liniuță de obliterarea ordonată de Xi Ping, și ne vedem de treaba noastră, ori ne implicăm activ și refuzăm orice contact cu cei care fac asemenea orori.

Mai țineți minte cât de oripilați eram despre cum veneau șefii de stat americani la noi și cum popoarele alea nu erau empatice cu românii și nu ne înțelegeau durerea? Cu ce ne deosebim noi, acum, de cei de acum 40 de ani?

Cu nimic, doar ne exprimăm indiferența pe telefoane scumpe.