Comisia europeană a le-a trântit azi ecologiştilor uşa în nas. Le-a spus verde cianotic drept în mufe, că nu are în plan vreo legislaţie de interzicere a cianurilor. Printr-un comunicat al serviciului de presă al DG Envi (Directoratul General de Mediu), ceea ce e pentru ecologie un fel de Cape Canavaral pentru zborurile cosmice, a transmis mesajul clar. Nu de cianură ne e frică, ci de paranoia luptei cu ea.

Parcă le văd pe garofiţele cu şezut de balenă şi gât de cocoş, cum se mai luptau ele să impună acum un an şi ceva o legislaţie anti-cianură. Toate matracucile la braţ cu blonde fiţoase, cu lac pe unghii şi burse Soros la şezut, flancate de bărboşi certaţi cu zeul Gilette şi zeiţa săpunului, o cohortă întreagă de belzebuţi, bucurencieni și goții închinaţi la cultul ecologiei, se văd loviţi în aripă. Fără obiectul muncii.

Bruxelles-ul a transmis azi Europei că situaţia e sub control. Că nu ar avea de ce să se teamă. Nu există niciun risc. Desigur, eu acum scriu degeaba, toți activiștii din zonă știu clar mai bine decât toți că de fapt acolo e cianură și cianura e periculoasă, de parcă aici am vorbi de Cianură pentru un surâs, de Rodica Ojog Brașoveanu, nu de concentrații sub limita maximă admisă.

Deci până acum eu am fost vândut. Ungurul de la Mediu a fost vândut. Acum, nu-i așa că și ăia de la UE sunt niște vânduți, cumpărați?
Doar e vorba de cianură, pentru numele lui Dumnezeu.

Până azi, cianura era un fel de Voldemort al Roșiei Montane. Orice argument era astupat clar și direct cu văicăreala Oameni buni, e vorba de cianură, ne distrugem țara. Și Voldemort era redus la tăcere, doar se știe că cianurile ucid.

Bruxelles-ul a dat de ieri dezlegare la Voldemort, ca la un personaj de carte a cărui nume poate fi rostit şi în bibliotecă şi în afara ei. Cianura e doar o poveste, iar Harry Poker gonește demult pe o coadă de mătură Made in SO ROSia Montana.