Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Presupun că acesta este momentul în care Oana Sîrbu s-a sacrificat pentru țară.

În rest, numai de bine. În românia sunt numai pături profesionale care trebuiau, nu știu cum exact, protejate. IT-iștii, doamnele care fac sex în filme, țiganii și studentele la ASE.

Și încă ceva. Ea face artă. A uitat vremurile în care PSD închidea teatre pe bandă rulantă, teatrele fiind finanțate de la bugetul de stat, iar ipochimeni ca ea mureau de foame sau se plimbau prin parcuri cu teatrul Masca. Acum, că alții au avut grijă de breaslă, brusc, nu face politică. Țara asta își merită PE DEPLIN soarta.

Print Screenul a fost făcut de Ruxandra Predescu.