Oare am devenit, cumva, prea protectivi cu copiii noștri?

M-am surprins înainte rățoindu-mă la plozii din dotare, pe motiv că au ieșit cu bicicletele pe afară și nu și-au luat căștile. Sincer, m-am simțit aproape ca tăntica aia influencerizdă care își scoate plozii în parc cu căști pe cap, ca să nu se accidenteze la joacă.

Da, sigur, înțeleg teoria despre cum casca salvează vieți și restul.
Dar amintiți-vă puțin despre copilăria voastră și despre măsurile de protecție extensive pe care le luați când ieșeați la joacă.

Păi aveam vreo 6 ani și un pic, iar în fața blocului se montaseră niște leagăne de alea uriașe, de oțel, totul din oțel, de la bare până la scaun. Mă îmbrăca mama în țoale de scandal și mergeam în hoardă, toți de la bloc, să ne dăm în ele. Și pe lângă că ne dădeam , mai și săream din ele din mers, în nisipul pus pe jos. Cu concurs, cine sare mai departe și tot ce trebuie. Și să vezi, spre deosebire de plozii de 6 ani din parcuri, de acum, avea spiritul de conservare de a nu sta ca tâmpiții în fața leagănelor care veneau cu viteză. Acum pur și simplu stai și te uiți la ei cum le curge scuipatul din gură, pentru că ei nu știu și nu înțeleg că ceva le poate face rău, doar are grijă mămica. Și mămica vine și face scandal, dar cum mi-ai lovit plodul cu leagănul, de ce nu ai deviat traiectoria?

În capătul străzii se construiau niște blocuri. Mană cerească ce era acolo. Iarna furam kkturi de alea de plastic care țineau linoleumurile sau mânere de ușă de lift și ne făceam schiuri din ele. Ca să ieșim din blocuri, ne dădeam jos pe niște bare de metal, de la etajul 1. Asta dacă nu cumva erau mormane de nisip în curte, lucru care ne motiva să încercă să sărim de la cel mai înalt etaj cu putință. Pentru vârsta mea, etajul 2 era decent. Băieții mai mari săreau și de la 3.

Mergeam cu sania la derdelușul de pe stadion. Sania mea din cornier gros cât jumătate de deget. Coborât 9 etaje cu ea în cârcă, urcat 9 etaje. Mers cu ea până la derdeluș, mă făceam fleașcă de transpirație și efort, ba mai aveam și mufa remodelată de câte unul, dacă nu mă dădeam suficient de rapid din calea saniei. Nu ziceam nimic acasă, că luam bătaie și de la ai mei pentru asta. Ajungeam acasă cu mâinile și picioarele degerate, urlam de durere cu ele ținute sub apă rece, să îmi revin. Fi-mea și-a manifestat dorința de a-și lua bicicleta la bunici. La întrebarea cine urcă bicicleta pe scări, a decis că nu mai vrea bicicletă. Și are bicicletă de aia de aluminiu, pliabilă, cântărește vreo 10 kilograme.

Mergeam kilometri întregi zilnic, ca să ajungem la serele de la popești, ca să furăm fructe. Repet, aveam 6-7-8 ani, deci furtul e scuzabil pentru niște copii care vedeau dulce sau fructe doar când apăreau pepenii sau puteau mânca dude de pe marginea drumului. Pe drumul spre sere, treceam Dâmbovița peste o are bârnă de beton, fără să avem balustrade sau ceva, dimpotrivă, trebuia să sărim peste bucăți de fier-beton ce ieșeau din bârna aia. Fi-miu, dacă merge prin mall 30 de minute, plânge că vrea acasă. Bine, dacă îl las la joacă, nu îl mai dor picioarele, dar asta e altceva.

Ok, poate generația cu cheia de gât nu a fost cea mai fericită, sau cea mai educată și, în plus, e cea care educă snowflakeșii de azi. Dar parcă priveam altfel viața și aveam mai multă grijă de pielea noastră, nu așteptam să ne cocoloșească nimeni.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

49 comentarii

  1. #1

    OK..dar care e explicatia pentru care desi, nu vrem sa ii facem papa -lapte, copiii totusi devin ?
    Ca stau si ma intreb: tu ai zis ca nu i-ai crescut in felul asta, dar totusi , au uneori inclinatii spre a fi asa? Ce ii influentiaza ? Tehnologia ? sau sunt alte motive mai greu de gasit ?

    2

    0

    • #2
      Arhi

      cred ca tehnologia si informatiile din afara. fi-mea e foarte fricoasa, cere voie si daca vrea sa treaca strada, iar eu o pun pe seama faptului ca e expusa la tot felul de stiri cu accidente, crime, violuri si o face sa fie tematoare sa iasa din bula ei, unde e protejata. la fi-miu e clar tehnologia, de el trebuie sa ma rog sa iasa afara, altfel sta si baga ps4 sau desene.

      2

      0

  2. #3

    amin! :))

    0

    0

  3. #4

    stiu ca e cliseistic, dar tevile de cornete, ciordite soimareste-patriotic tot din santiere? sau plimbarile si ascunsa prin tevile/santurile de termoficare? in cazul meu, „urcatul pe complex” orun intermediul unui corcodus pozitionat strategic,, recte pe cladirea care acum gasduieste dtil si care pe vremea aia avea doar parter si un acoperis plat pavat cu gresie d-aia mozaicate… numai bun pentru construit cazemate, departe de ochii lumii, ma rog, al lumii care trecea pe strada, ca din blocuri, de la etajul 3 in sus ne vedea toata lumea ca la teatru. fotbalul practicat elegant pe un maidan de pamant care acum e parcare,, echipe inegale nuemric, deh, baietii din blocul alalalt erau mai multi, copacii aflati in mijlocul terenului, pe post de arbitru sau al 12lea jucator la ambele echipe…

    meh, in 15 ani, inclusiv dupa revolutie, din toata gasca au fost cateva oase rupte, cativa ochi umflati si ceva mai multe zgaibe. cacat, n-a murit nici unul, decat mult timp dupa, de cancere si alte nebunii.

    acum cred ca nu sunt in stare nici sa recunoasca un corcodus…

    0

    0

    • #5

      Eram în tineretului anul trecut, mă urcasem într-un dud cu un prieten. Un puști de vreo 10-11 ani se uita la noi cum haleam dude și ar fi vrut și el. Zic, hai că te ajut să te urci și tu. Îi fac scara, se uită la mine ca la mașini străine, zic ”pune piciorul și împinge, apoi te agăți de craca aia”. A rămas săracul atârnat acolo, nu știa ce să mai facă. A abandonat, până la urmă.

      1

      1

  4. #6

    100% raspunsul e da, si daca gandesti la rece nu prea sunt motive….ma uit acum si cred ca minim 80% din puradeii de 1-4 sunt dusi la scoala de parinti sau bunici,pe vremea mea nu vedeai 3 parinti fiecare venea cu singur la scoala…. daca ii spuneam lu taicameo sa ma duca si pe mine la scoala imi zicea „fugi in pizda matii mai repede la scoala ca-ti lipesc doua”
    am avut o mana,un picior si mai multe degete in gips in copilaria mea…. ce-i drept s-au schimbat si vremurile acum sunt mall-uri atunci nu erau, atunci toata terenurile de sport ale scolilor erau deschise in weekenduri si erau pline, acum sunt inchise de vineri pana luni…. ce spatii verzi/terenuri de fotbal erau intre blocuri acum nu mai sunt sau sunt blocuri in locurile lor…. tin minte ca aveam 10-11 ani si furam carbid de la un santier( nu mai stiu ce se construia acolo ) si luam o cutie de ness ii dadeam cateva gauri puneam carbid in ea + 2 flgme si mare bomba ce faceam :)))). acum daca face un copil asa ceva se suna la politie,la pro tv si la protectia copilului

    9

    0

  5. #7

    Eu am sarit de pe hinta cu teava de cornete in gura si am dat cu ea de pamant. Am fugit in casa scuipand sange, mi-a zgariat bine cerul gurii. Dar apoi s-a oprit sangele, si am mers inapoi.
    Ne jucam ratele si vanatorii pe strada, si iarna era ghetus pe mijlocul strazii. C na, pe vremea aia erau 3 masini pe ora pe strazi, si cresteau la 6 pe ora dupa ora 3 cand veneau oamenii de la lucru.
    Acum nu poti trece strada ca te ia pe sus cineva, si eu ma tem ce va fi cand or merge copiii mei la scoala singuri.

    3

    0

    • #8

      Sa mor daca aveam habar ca hinta inseamna leagan. De unde esti? Banuiesc ca de pe unde se zice ruda la salam…?

      1

      0

  6. #9

    Pe vremea aia, cre’ca copiii erau mai eftini! :)
    Nu mai pun la socoteala ca erau doar 2 sexe… chiar si aia de se jucau mai mult cu fetele, veneau, si la fotbal sau, cand era vorba de bataie cu copii de la blocurile vecine… ei bine se bagau si fetele, dar acum vorbim doar de baieti, nu? :)
    Fata mea cea mica face fotbal sau se joaca cu tot fell de chestii, mai cade si se mai loveste/zgarie, nu plinge ca asta e!… dar incepe sa plinga daca nu gaseste leucoplatul transparent sau culoarea pielii sau dimensiunea potrivita! :)

    5

    0

  7. #10

    E o intrebare care ma macina si pe mine de ceva timp. Fetita mea e inca foarte mica. Nu are nici macar un an, dar de multe ori ma gandesc cat de exagerata sunt deja. Vad pericole la tot pasul :). Nu stiu sincer daca eu voi putea sa o las fara casca. Chiar ma gandeam la asta recent plimbandu-ma cu ea prin parc. Eu recunosc ca sunt prea protectoare si trebuie sa fac un efort constient ca sa ma abtin. In esenta, copiii trebuie lasati sa exploreze si sa greseasca ca sa invete, dar trebuie sa le arati si sa le explici inainte intr-un context controlat de tine. Pentru multi cred ca e mai usor sa zici nu si atat. Personal, cred ca e foarte important sa ii lasi sa faca singuri lucrurile pe care sunt capabili sa le faca. Poate gresesc. Privind retrospectiv, ai mei au fost prea permisivi sau, mai bine zis, nu atat de implicati. Nici asa nu e bine. Daca am invatat ceva in perioada asta e ca trebuie sa iti accepti neputinta ca parinte, ca nu ai niciun control si ca e datoria ta sa iti pregatesti copilul cat mai bine pentru ce trebuie sa infrunte, sa ii dai armele necesare ca sa se descurce singur si sa il inveti sa le foloseasca.

    0

    0

  8. #11

    aia cu sarit de la etajul doi din bloc in constructie in movila cu nisip o consider si acum ceva imposibil de repetat. fratica, nu aveam nimic in cap decat distractie cu orice pret. am mers in pastele masii pe marginea de 15-20cm pe exteriorul unei cladiri in constructie la etajul 7 sau 8 ca sa nu ne prinda echipa adversa la bataia cu cornete. acum imi vine rau la gandul ca am facut chestia aia dementa.
    jumatatea mai buna e mai relaxata la chestii de siguranta dar eu sunt usor maniac acum ca detin copil. centura, casca, repetat pana imi zice sa tac din gura ca a inteles ca doar pe trecere se traverseaza si dupa ce au oprit toate masinile. boli, microbi, radiatii, conspiratii etc. toate astea imi par pericole potentiale si tin mortis sa le contracarez prin sfaturi care probabil ies fix pe cealalta ureche. are un stil pe care il recunosc din propria copilarie atunci cand la intrebarea mea daca a inteles imi raspunde ceva fara legatura cu noianul de sfaturi incredibil de utile pe care i le-am insirat.
    ma gandesc ca copilasii astia de fapt au infinit mai multa atentie din partea parintilor decat a avut generatia noastra. poate are si asta o legatura.

    2

    0

    • #12

      Noi coboram de la etajul patru pe un cablu care trecea pe langa ferestrele uscatoriilor. Acum, cand ma uit la el, ma apuca ameteala.

      0

      0

  9. #13
    Arhi

    dude, urcam si coboram printre balustrade, de la 1 la 9, agatat ca maimuta. puteam sa cad si sa crap instant.

    2

    0

    • #14

      ca puteai sa cazi si sa crapi realizezi doar dupa oa anumita virsta, dar atunci erai cel mai tare si asta conta cel mai mult:):):):

      2

      0

    • #15
      Arhi

      o da..

      1

      0

  10. #16

    in cartierul meu, de-a lungul anilor, au murit cativa copii inecati in lacul morii
    eu am dat cu sutul intr-o teava ruginita si am avut ditamai qzda in laba piciorului

    cel mai probabil erau multe incidente, dar nu se prea facea tam-tam
    parintii preferau sa ia taurul de coarne in familie decat sa se lamenteze ca astia azi pe facebook
    in plus, viata umana nu valora mare lucru atunci

    si da, skill-uri de supravietuire printre betoane si fiare le mai inveti prin trial&error, daca stai in casa pe tableta nu ai cum

    2

    0

    • #17
      Arhi

      au murit acolo si cand eram eu la liceu.

      0

      0

  11. #18

    Pai esti ultraprotectiv cu copiii tai pentru ca tu (si cam toata generatia noastra de +/- 45 ani) ai devenit parinte la varsta la care bunicii nostri deveneau bunici. Deci, practic ai mentalitate de bunic.
    Daca faceai copii pe la vreo 20 de ani, dupa ce terninai 7 clase+profesionala+armata (ca majoritatea parintilor nostri) crezi ca mai erai asa protectiv?

    0

    0

    • #19
      Arhi

      la 30+ nu devenea mama bunica

      0

      0

    • #20

      nici chiar așa, mama avea 25 de ani la primul copil (probabil o idee cam târziu pt generația ei care începea la 21-22), bunică-mea avea 45 la primul nepot (s-a măritat la 19 și a făcut un copil la 20, nu știu care era taina în generația ei, acum are 85).

      0

      0

    • #21

      Bunica-mea avea 41 cand m-am nascut eu. La 30+ poate nu.. dar tu parca erai pe cale sa devii bunic din nou…

      0

      0

    • #22

      Alin are oarecum dreptate chiar daca exagereaza putin. Generatia mea de 40+ a facut copii tarziu in comparatie cu parintii nostri . Noi la 40+ avem copii cu varsta cuprinsa intre 0-10 ani pe cand parintii nostrii la aceeasi categorie de varsta aveau copii in liceu sau facultate.

      1

      0

  12. #23

    Aoleo cata bataie mi-am luat cand m-a prins mama sarind de la etajul 2… chiar noroc cu saritura ca mi-o luam mai devreme :))) am fost destul de kamikaze si totusi n-am avut oase rupte. Totusi, cred ca am avut si foarte mult noroc in copilarie. Daca stau si ma gandesc la rece, am avut mai mult de 9 vieti. Acum, cu cat stii mai multe, cu atat devii mai precaut. Educatia asta nu este neaparat ceva rau, nu sunt toti niste snowflakesi daca se suie pe biciclete cu casti pe cap. Dar in lumea asta dominata de tot felul de nenorociri despre care aflam intr-un fel sau altul, nu ma mira ca instinctele de conservare sunt mai dezvoltate in copiii nostri. La fel cum nu trebuie sa te simti prost sau “overprotector” atunci cand ai face orice sa-ti vezi copiii bine si in siguranta. Al meu baiat e kamikaze ca si mine si daca l-as lasa probabil maine-poimaine n-ar mai fi. Fata si cand trece pragul usii se tine cu ambele maini de toc :)))) Cred ca multe instincte, comportamente si frici le mostenesc si de la noi.

    0

    0

  13. #24

    „Mai veneam și cu mufa remodelata”, lol! Mie mi-o mai remodelau băieții mai mari, dar după ce pisham ochii un pic ma duceam inapoi pregătit pt runda doi. De mic am fost perseverent.

    1

    0

  14. #25

    Casca e sfanta la deplasarea cu orice dispozitiv care de poate duce cu o viteza mai mare decat poti tu alerga. Cazut cu snowboard pe gheata si dat cu cap de gheata cu casca de mi-am amestecat bine de tot visele.

    0

    0

  15. #26

    Am citit pe undeva că suntem mai protectivi cu copii noștrii pentru că facem mult mai puțini copii față de părinții noștri.

    Iar legat de leagăn, confirm, fii-mea nu are nicio treabă, nu vede niciun pericol când se plimbă prin preajma leagănelor.

    0

    0

  16. #27

    Oase rupte n-am avut nici eu, dar in rest am avut de toate. Inclusiv capatana sparta cu leaganul si cusuta la spitall. Pana la 16 ani aveam capatana sparta de vreo 24 de ori. Aveam magnet la bolovani aruncati si alte dracii care spargeau capete. Imi aduc aminte ca oadata trecea pe langa mine (asezat pe jos) o fetita cu ditamai bolovanul in brate si mi l-a scapat exact mie pe langa frunte. Mereu ajungeam in casa cu fata plina de sange. Si acum am fruntea numai dealuri si vai. Bunica-mea avea saraca sticla cu benzina pusa bine special pentru mine, ca veneam saptamanal plin de smoala de pe la santierele din cartier. Ni nu stiu cum am reusit sa supravietuiesc copilariei. Am fost si la un pas de inec de vreo doua ori. Daca facea fii-mea cate am facut eu in copilarie, cred ca eram turbat de grija.

    1

    0

    • #28
      Arhi

      Bunica-mea avea saraca sticla cu benzina pusa bine special pentru mine

      0

      0

  17. #29

    la 6 ani mi-am construit un deltaplan din aracii din gradina si din folia de plastic de la solar. m-am suit pe sopron, mi-am luat viteza si am sarit sub privirile stupefiate ale parintilor si bunicilor.
    well, am construit bine deltaplanul caci nu mi-am rupt nimic.

    0

    0

    • #30
      Arhi

      eu am sarit cu umbrela de la geam. noroc ca stateam la parter

      1

      0

    • #31

      mi-am cumparat acum doi ani o umbrela mare (pentru doi), nu neg ca mi-a trecut prin cap ca ar putea fi utila in caz de incendiu in bloc, caz in care ar trebui sa sar pe geam cu umbrela.
      ideea in sine e buna, la Marry Poppins a mers.

      0

      0

  18. #32

    Salutare Cetin,

    De curiozitate, iti lasi copiii sa stea singuri acasa sau sa mearga singuri la scoala (asta daca ai scoala in spatele blocului, altfel e practic imposibil)?

    0

    0

  19. #34

    E generația „să facă alții, să aibă grijă alții de noi”!

    0

    0

  20. #35

    Pai pentru noi singura forma de entertainment era jumateatea de ora de desene animate. Normal ca trebuia sa inventam moduri extreme de a face timpul sa treaca. Eu unul, nu sunt deloc mandru pentru tampeniile la care luam parte in perioada aia. Sunt mai degraba recunoscator ca am scapat teafar din copilarie.

    1

    0

  21. #36

    Stateam toată vara desculț prin râul de la țară unde cioburile, țepușele, șerpii etc. erau la ordinea zilei. Iar când se dădea drumul la baraj, scăpa care cum putea…mai la 50m, mai la 1km de locul unde eram.

    0

    0

  22. #37

    Craiova,anii 90′,cartier Brestei(80% din locuitori tigani),langa caminul de „nefamilisti” unde am crescut,exista un depozit de fier vechi,ceva de genu,plin de masini si basculante in stare avansata de degradare.Pana pe la 8 ani,printre fiarele alea am crescut,nu mai zic de cate ori am fost jefuit de puradei veniti in stoluri pe mine,in cautarea restului de la magazin dupa ce luam paine sau in cazuri mai nefericite,inainte sa i au paine….csf,copil crescut mai mult singur,taicameu plecat in israel sa stranga bani pentru a cumpara o casa in alt cartier mai decent al craiovei,maicamea lucra la ilmet sau ceva de genu mi-a ramas in memorie ca se chema intreprinderea respectiva,fiind femeie de servici,nu vreo directoare….

    0

    0

  23. Credeam ca numai eu si ai mei saream ca tampitii de la etajul 2 al blocurilor in constructie :) Sau de pe un bloc pe altul (acum ma ia panica la gandul ca ne faceam avant sarind peste sarmele de ancorare a antenelor TV)> La mine in cartier n-a murit nimeni, cel mai mototolit a fost unul mai mic, cred ca avea vreo 7 ani, care a cazut de sus de pe macara. Ajunsese acolo ca i-a zis fra-su mai mare ca n-are curaj. A avut, dar a stat in ghips pana la ochi niste timp indelungat. Am totusi o intrebare:voi, cei care sareati de la etaj, aveti acum probleme cu spatele si genunchii, sau doar eu ? :(

    0

    0

    • #39
      Arhi

      bai, ne urcam pe macaraua din fata, aia de construia. doamne, acum mi-am amintit si mi s-a zbarlit pielea pe mine

      0

      0

  24. #40

    Oh those were the days! Furat butoi de carbit, apoi uitat în ploaie torențială :D, mi-am văzut tibia după un salt ratat direct într-o tijă de metal peste șanțul de la țevile de termoficare. Mă trimiteau ai mei cu bocanci iarna, iar eu căram in ghiozdan teniși că aia alunecau pe gheață față de bocanci …
    Ești supra protectiv pentru că realizezi posibilele riscuri de accidentare, când erai copil nu le vedeai.

    0

    0

    • #41

      Ah daa carbidul si vulcanii ce faceam cu el. Frumoase amintiri. Oricum fiecare generatie trebuie sa faca greselile ei, degeaba se strofoaca antemergatorii.

      0

      0

    • #42
      Arhi

      sau duzele de tractor cu cuie. suruburile cu fosfor si punga in coada, pe care le aruncai in sus si pocneau la contactul cu asfaltul, de fiecare data avand sansa sa iti sfredeleasca creierul o piulita de aia

      1

      0

  25. #43

    O mai incaltau cate unii nasol. Iar cu „sechele” de varii grade eram toti : Io numar un cap spart de multe ori si dintii din fata secerati de la jumate. Plus o cicatrice sub ochi, un fier beton trecut prin palma jesus style si 10 cm de cusatura pe coaste. Altii maini si picioare rupte, aveam in scoala unul ars cu acid si unul cu ochi de sticla. Si eram pustani nu personaje de Sven Hassel:)
    Parerea mea e ca trebuie scandal, dar cumva controlat. Plus ca toate cacaturile alea le faceam si pentru ca din canci alternative. Acu e simplu: Vrei caft? Hai tata la kickbox. Vrei inot, hai 20 de bazine. Urcat pe chestii: uite colo sala de escalada. Bicla? Skate park-uri cat vrei. Cornete? Airsoft ce-are?
    Vrei s-o arzi Ochi de soim. Iote aci clubu de tir cu arcu. Supravietuire? Hai cu tac-tu in Delta sa afli 4 feluri de gatit o broasca.
    Mai periculos mi se pare de la 14-15 ani incolo, cu mirositul a catrinta si ganditul cu gonadele.
    Marea greseala a parintilor e ca-s protectivi din cauza ca ei, acum sunt infiorator de inactivi, neantrenati si vulnerabili. Nu copiii s-au inmuiat aci, ei saracii sunt cei mai adaptabili indivizi.

    1

    0

  26. #44

    Ooo, am citit comentariile…batranul carbid…ce mai puscam si noi…Ne-am ars mainile cu mizeria aia…
    Noi n-aveam blocuri mprejur ca stateam in sat, dar ne urcam pe o antena de comunicatii de la drumurile nationale si ne cacam de la vreo 35-40 de metri…concursul era care ajunge primul sus, unul (de obicei eu, ca eram mai fricos) urcam pe scara aia de la interior, si inca 4 idioti urcau pe x-urile alea de la exterior…
    pana ne-au vazut parintii cum ne cataram. ne-au distrus cu bataia in ziua aia :D
    aaa, si faceam raliuri pe un bazin de vreo 20×20 m plin cu bitum moale…parea adanc bazinul ala (3-4 metri) :)))

    0

    0

  27. #45

    vreau sa las asta aici : https://www.youtube.com/watch?v=lztEnBFN5zU

    se refera la locuri de joaca asa zis de „aventura” , adica copii pot suferi unele accidente (cuie desoperite , unelte , lemne, materiale de constructii etc).
    ele is extraordinare pentru ca, dupa cum si explica in clip, ii face sa ia decizii si sa invete singuri diferenta dintre risc si pericol plus cum sa le navigheze pe ambele.

    0

    0

  28. #46

    Eu cred ca ai noștri copii sunt mai înțelepți ca noi la vârsta lor. Atât!

    0

    0

  29. #48

    Eu cred ca tehnologia+rahaturile din media au dus la asta.
    Am avut cartoon network si inainte de el era programul de vacanta de vara pe tvr, cand la pranz dadeau nils holgerson ori alte desene. Si da, ma uitam si la desene, dar la ora 16 zburam pe usa la joaca si nu mai veneam pana la ora 21. Ziua incepea cu programul de dimineata de iesit in spatele blocului, care dura de la 9, 9. 30 pana la ora 13-14. Asa ca desi imi placeau desenele la nebunie, preferam prietenii si alergatura. Am fost prin fabrica parasita din Giulesti, am cazut in noroiul de langa ghena si mi-a intrat ditamai ciobul in genunchi, de la care am si acum cicatrice…grija mea a fost sa merg sa opresc suvoiul de sange fara sa ma vada tata, ca sa nu ma opreasca in casa…catarat dupa corcoduse si caise, etc etc. La tara ma ducea mama prin Iulie si acolo uita de mine pana pe 5-6 septembrie si nu aveam jucarii ori tv, dar gaseam de facut o gramada de chestii care evident, implicau mult haladuit prin sat, catarat, jucat cu pisici, caini, fara grija ca au capuse, am invatat sa merg pe tohan, evident in picioare ca nu ajungeam altfel la pedale…samd. Adica a fost o copilarie plina de sentimente diverse, de la mandrie la neputinta, ce a dus implicit la nervi si ciuda, dar si cel de unitate atunci cand cei din jur erau acolo la necaz. Si cred ca e pacat, ca da, copiii de acum nu mai au parte de acest mix. Nu mai trec prin situatii diversificate unde sa fie nevoiti sa gandeasca sau sa reactioneze singuri si nu mai trec prin acea societate a celor de varsta lor care sa ii pregateasca pentru cea a oamenilor mari. Sunt de mici tinut in casa, dusi la activitati de catre parinti, care au luat locul prietenilor, si nu stiu cat de mult se dezvolta mintea lor cand singurele obiective sunt sa treaca nivelul nu stiu carui joc… E o singura actiune, invatata mecanic pana la urma, fiindca orice joc are un format fix oricat de complex ar fi. Am vazut copilul unor prieteni de-ai surorii mele.. Zombi nene, ce plimbare prin padure, ce catarat pe ceva.. Nu, singura lui grija era sa se intoarca acasa la telefon sau ps. Am prins timpul cand aveau unii si altii jocuri pe televizor ori chiar calculatoare.. Se punea praful pe ele, fiindca inainte de ele si TV am fost obisnuiti cu socializarea si activitatile din afara casei. Iar faptul ca astea sunt catalogate acum de unii drept „pai nu aveai alternative” mi se pare de rahat fiindca de aia avem creier, ca sa il folosim la a gasi lucruri de facut si la a descoperi cum merg treburile, nu ca sa vegeteze primind pe tava totul.

    1

    0

  30. #49

    Cred ca are de a face si cu evolutia economica. Poate nu recunoaste toata lumea, dar nu mai murim de foame (murim de prea multa mancare), ne-am cam pus termopane si centrale de apartament, ba ne-am si construit case (la porumb sau nu). E ca piramida lui Maslow. Odata acoperite nevoile cele mai presante (mancare, adapost), tindem spre tot mai mult confort si „implinire’. Si daca nu petrecem ore la coada la lapte, daca vedem banane si portocale oricand si oriunde, daca nici la plata facturilor sau la banca nu mai tre sa iesim din casa, ne ramane foarte mult timp sa ne concentram pe copii, care brusc tre’ sa fie in deplina siguranta tot timpul, sa aiba un viitor bun in fata, dar nici sa nu ne deranjeze prea mult din scrolling cu capul lor spart sau mana lor rupta. Iar copiilor le ramane foarte mult timp sa fie complet absorbiti de ecrane.

    1

    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Citește și...

Adrian Papahagi: Cea mai bună lecție de educație sexuală rămâne tot ora de religie, unde se învață cuviința, responsabilitatea, respectul pentru sine, pentru celălalt și pentru Viață zicea un creștinopat, prea mult băgat în seamă, la un moment dat. Iată, se pare că avea dreptate. Cum poți lăsa însărcinată o minoră, mai sfânt […]

Desigur ca, din motive de bună gospodărire pesedistă, bugetul a ajuns la fund, iar CNAS dă din colț în colț, lună de lună, pentru că, evident, nu are bani. Problema care apare este că, de fiecare dată, apar articole în media, la fel de reale ca acelea cumpărate de Iqos, tot în media, […]

Ca să începem cu începutul. De ce am mers în Thasos, deși acum 2 ani am înjurat de toți sfinții. În primul rând, insula e de vis, oamenii, grecii, sunt incredibili și știu să facă turism la un nivel la care noi nu vom ajunge niciodată. Ca idee, singura acritură scârbă din […]