pe-vremea-mea

Oare cum puteam trăi pe vremea când răspundeai la telefon fără să știi cine sună, pentru că nu exista caller id?

Sau când pentru un telefon interurban, mergeai și făceai programare la palatul telefoanelor. Aaalo, Suceava, vorbiți??

Când ne programam întânirile din timp, nu de genul Sună-mă când ajungi, că ies în 5.

Când GPS-ul era doar o hartă, extrem de scumpă, cumpărată dintr-o benzinărie.

Când, dacă îi dădeai un număr unei fete, însemna că îi scrii numărul tău de telefon pe o hârtie.

Când stylus era denumirea unui cui folosit de sclavii sumerieni.

Când veverița și pisica însemnau doar animaluțe, nu un organ sexual. Sau pruna, pentru prietenii ardeleni.*

Când coaie însemna o parte a unui aparat genital masculin, nu prietenul tău cel mai bun.

Când femeile existau în carne și oase, nu sub formă de gigabyti.

Când cizmele înalte de piele neagră le purtau pădurarii, să nu îi muște veverițele.

Când o canapea neagră de piele, într-un colț însemna o canapea neagră, într-un colț.

Când vampirii din filme sugeau sânge…

Când capră era un joc sau un animal, nu o poziție.

Când SMS însemna Să Mă Sugi.

Când, în loc de font de 4 pe telefon, scriai 2 zile la o copiuță, timp în care învățai lecția, după care te enervai că ai muncit degeaba.

Când RIC era cea mai tare chestie pe care o putea avea cineva.

Când carbidul era marfă de contrabandă.

Când telecomanda televizorului alb-negru era un băț lung de…câți metri aveai tu de la canapea până la tv.

Când troll era un animal mitologic sau un autobuz cu bețe în vârf.

Când hairstyliștii erau coafeze.

Când fizic nu aveai cum să iei telefonul la bere cu băieții.

Când…hai, mai completați și voi. Doar să nu veniți cu alea gen ce copilărie minunată am avut noi că dădeam cu cornete, că mi-e acru de subiect. Am fost și adulți tineri, nu doar copii.

PS: Acest text a fost formatat în mod special pentru a putea fi furat ușor de domnul Buzdugan.