O prietenă, angajată la corporație, are parte de una din clasicele hasheriste din organizațiile unde sunt fonduri alocate de la început de an și trebuie cheltuite oricum. Femeia simte nevoia de a întreține spiritul echipei prin tot felul de emailuri și acțiuni.

Gen email la toată compania Azi e ziua în care sărbătorim sărutul! Lăsați deoparte orice faceți, pentru un minut, închideți ochii și gândiți-vă la primul sărut. Nu trișaaaați, închideți ochii. Hai, nu e greu. Nu-i așa că acum ne simțim mai minunat, mai tonici?

Și în fiecare zi, de câteva ori pe zi poate, mizerii de astea. Uneori cere să îi se răspundă cu poquizzuuri sau polluri cu diverse prostii. Asta în timp ce ăia nu își mai văd capul de treabă, sunt, desigur, suprasolicitați cu munca și taskurile, dar trebuie să îi răspundă femeii la întrebarea Care e culoarea care ar trebui să caracterizeze birourile noastre de Crăciun?

O altă dudă este că, de fiecare zi de naștere, trimite mailuri în care cere să se facă chetă pentru cadou și tort, deoarece colegul X împlinește vârsta de y ani sau colega Z împlinește hihihihi nu se spune. Fiind o corporație cu vreo 200 de angajați, nu există săptămână în care să nu fie minim câte un amărât de ăsta sărbătorit. Faza e că, la final de lună, scazi o sumă frumușică din salariu, pe cadouri date unor neica nimeni de care nici nu știi, nici nu prea îți pasă. Tu te-ai dus la muncă să muncești și să câștigi un salariu, pe care ai vrea să îl duci acasă, la copii, nu să îl dai pe cadouri tâmpițele. A, da, pentru că acele cadouri sunt și chestii de astea cu meaning și semnificație. Un set de pietre colorate manual, dreamcatchere polineziene, înțelegeți tipicul.

Partea funny e că, atunci când s-a făcut anualul sondaj anonim despre cmpanie, conducere și nevoile salariaților, majoritatea au zis că vor să plece hasherița și că vor salarii mai mari, pentru un loc de muncă mai fericit. Raportul din ședință a fost că, citez, Angajații au fost glumeți și au trollat eforturile doamnei Xuleanu. Serios, au fost glumeți ahahaha, vreți salarii mari? We dont do that here.

Stau și mă întreb, o să vină o vreme când angajatorii vor lăsa căcaturile astea stupide la o parte și vor înțelege că angajații sunt acolo ca să câștige salarii, nu ca să fraternizeze cu necunoscuți? Că familia angajatului e acasă, nu la muncă și că i se rupe de teambuildinguri unde toți se duc sperând că vor face sex cu Oana de la contabilitate? Că voluntariatele unde se bagă firma nu sunt și voluntariatele angajaților și că, atunci când iei de acasă un angajat pentru CSR-ul firmei tale, angajatul ăla trebuie plătit, nu trebuie să simuleze fericirea pentru că tu îți deduci banii ăia după EBITDA?