Eu prin școală am cam trecut ca gâsca prin apă. Întotdeauna am fost genul care lua 3 și 4 tot anul, plus o tonă de absențe, după care învățam în trimestru 3, luam 10 și pa. Era greu să fii elev meritoriu și să fii și atât de ocupat cu diverse jocuri de societate, prieteni, prietene și altele. (parcă v-am povestit când mi-au smuls șnurul de comandant de detașament în fața careului școlii, pentru că directorul mă prinsese jucând gropița pe 5 lei cu țiganii, în spatele școlii, nu?)

La fel și prin cele 2 facultăți economice prin care am trecut, unde mi-am cumpărat cu succes toate examenele de matematică și am copiat la restul. Practic, aveam dreptate să copiez, pentru că nu se preda nimic adus la zi, informațiile erau vechi de zeci de ani, fizic știam mai multe pe subiect, adus la zi, decât subiectul însuși.

Prin urmare, experiența mea economică tinde spre zero, știu să țin o vagă contabilitate simplă și am unele percepte economice stabilite în minte. Bine, i-am citit și eu pe Keynes și grupa, doar că pasiunile mele, în continuare, sunt altele, după cum se vede.

Ideea e următoarea.
Care e faza cu aceste oferte de la Lidl? Adică serios, ce mă ține să cumpăr de 2 ori câte 10 bucăți? Cum poate fi evitată această temută supra cumpărare? Care e logica economică a acestei oferte? De unde și până când limitările astea care aduc foarte mult cu niște vremuri de tristă amintire, când trebuia să mergem 5 oameni la coadă la pâine, ca sa putem lua 2 pâini?

via znf