Mergând astăzi pe stradă alături de o prietenă, care era îngrijorată să nu rămână cu gura strâmbă din cauză că mănâncă numai pe partea dreaptă a maxilarului, mi-am adus aminte de o fază din tinerețea mea incipientă sexualicește.

Deci aveam o prietenă frumoasă foc. Micuță, brunetă, ochi verzi, cur de nu se poate, sâni mișto, tot ce vrei. Și la vârsta aia, adică 15 sau 16 ani, cât aveam eu, cea mai belea fază era că mă lăsa să fac ce vreau cu ea. Puneam mâinile pe unde voiam eu, tot ce voiam, cu o singură excepție.

Nu mă lăsa să îi ating sânii sub nici o formă.

Băi, și avea niște sâni de îți săreau ochii din cap. Normal, fiindu-mi inteziși, să-i ating devenise scopul meu în viață, rațiunea mea de a fi.
Într-o seară, după încă o serie de refuzuri, am luat taurul de coarne și am luat-o la întrebări:


– Frate, ce ai, mă lași să îți bag mâna în chiloți și nu pot să îți ating sânii?? Ce naiba, zici că trăim în lumea lui Eugene Ionesco. Când o să facem dragoste, o să putem face doar până înainte de ejaculare, după aia pleci acasă??

La care fata, brusc, începe să plângă de sărea cămașa pe ea. Da` plâns de ăla cu sughițuri, de nu mai știam ce să fac să o opresc.

– Tu nu știi cât sufăr eu și prin câte trece o femeie în viață și prin ce dureri trecem și și și….

Astea venind de la o fetiță de vreo 15 ani deja era debusolant, mai ales că și eu eram cam la aceeași vârstă. Mă gândeam Dumnezeule, e nebună și eu m-am prins de-abia acum, ce femeie, de unde, că nici nu știm exact cum să stăm, dacă e să o facem.

Așa că am decis să o iau cu binișorul, lejer speriat fiind.

– Ia zii lui Cetin, care e problema, de ce suferi tu atât de mult?
– Nu pot să îți spun, este atât de jenant încât mai degrabă aș muri cu secretul ăsta.

Iarăși îmi căzuse fața. Că nu mă prindeam. Fată era sigur, că ajunsesem prin zona aia, nu prezenta excrescențe nedorite, cum ar fi un penis. Neatinsă era, că o știam de când se dădea cu trotineta prin cartier. Deci, care era cumplitul secret?

– Zi dom-le ce e, dacă mie nu îmi spui, cui o să îi spui?

La care ea, cu un curaj nebun, își dă bluza jos, îndreaptă pieptul și îmi strigă:
– Poftim, na, râzi! Râzi, să vezi și tu ce hidoasă sunt!

Eu între timp îmi ștergeam globii oculari, care se lipiseră de ochelari. Niște sâni superbi, încă necopți, ca niște piersici fragede, cu sfârcuri ca niște năsturei, care promiteau un gust dulce-amărui, de migdală coaptă.

M-am holbat cred că 1 minut, într-o tăcere pe care o tăiai cu cuțitul. Chiar nu pricepeam. Sânii mișto, nu erau pătați sau ceva, nu avea păr pe piept, semne din naștere sau altceva. Eram depășit de situație.
Întreb:

– Draga mea, ce e atât de hidos, că să mor dacă mă prind….
– Da, că așa ești tu miștocar tot timpul și îți bați joc de toată lumea. Nu credeam că tocmai tu… (a se remarca, incă de atunci promiteam în materie de miștocăreală)

În fine, după o discuție alambicată, cu jurăminte de să moara mama dacă pricep, din partea mea și promisiuni de sinucidere din partea ei, am aflat criminalul secret.

SÂNUL STÂNG ERA MAI MARE DECÂT SÂNUL DREPT
!

Normal, am trecut peste asta, am crescut, am plecat fiecare în viață pe drumuri diferite, dar încă mă macină întrebarea:

CE S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ ÎI SPUNEAM CĂ AM TESTICOLUL STÂNG MAI MARE DECÂT DREPTUL??