Vine o vreme în viaţa fiecărui posesor de penis când lumea incepe să îl considere bărbat. În general acea vreme vine după vârsta de 18 ani, când, teoretic, maturitatea începe să îşi facă simţită prezenţa în viaţa şi acţiunile respectivului mascul.
Un ingredient necesar şi important în această ecuaţie este onoarea. De ce? Ea te identifică in ochii celorlalţi ca bărbat, ca apartenenţă la rasă şi castă.

De ce? Pentru că, indiferent de banii pe care îi ai, de poziţia ta socială, de familie, de prieteni, singurul lucru care te va însoţi în viaţă este onoarea ta. Cum te va însoţi? Asta depinde numai şi numai de tine. Onoarea nu se spală cu bani sau promisiuni, nu o repară vorbe dulci şi nici scuze ulterioare. De ce? Odată ce ţi-ai pierdut-o, dezamăgind, în mod repetat, diverse persoane, nimeni şi nimic nu ţi-o va mai aduce înapoi.

Ştiu că în lumea de astăzi, în care a posta poze de la autopsii şi a injura pe internet reprezintă bărbăţia supremă, ceea ce spun este superfluu. Nu interesează pe nimeni cum este perceput de ceilalţi, atâta timp cât se poate ascunde in spatele unui monitor şi de acolo să îşi exprime dispreţul suveranfaţă de ceilalţi. Nu e important să interactionezi cu ceilali, pentru că TU ŞTII că de fapt ceilalţi nu te cunosc pe tine aşa cum eşti tu de fapt, ci e doar o imagine nerealistă.

GREŞIT. Aşa cum eşti după monitor, aşa eşti şi în viaţa reală. De ce?

PENTRU CĂ ONOAREA E UN CUVÂNT STRĂIN PENTRU TINE.