Am fost zilele trecute să îmi iau niște haine, așa că m-am dus în mall unde, se pare, Peek and Cloppenburg a devenit favoritul nostru la cămăși și chestii.

Vă spun, îmi e greu să scriu, că mă enervez în timp ce scriu.

La casa de marcat, o doamnă pe la vreo 40, însoțită de o fetiță de 8 ani. Fetița era foarte fericită și îi spunea:

– Mami, mami, ce mișto că am făcut 36 la picior, o să pot să mi iau pantofi de la adulți în curând.

La care „mami” declanșează o tiradă de m-a lăsat mască. Am crezut că glumește, dar se înroșise puțin la față, în timp ce turuia și îi ieșea și o mică venă pulsatilă pe frunte:

– Auzi, eu o să te rog să încetezi cu crescutul de laba piciorului, da? Că nu e deloc ceva bun. Dacă la 8 ani (așa am aflat că are 8 ani) porți 36, la 10 ani cât doamne iartă-mă o să porți??
– Dar mami…
– Niciun dar mami!!! Și ai zis că îți place la balet și vrei să fii balerină! Vezi că la balet nu se fac poante de alea cu număr mare, așa că vezi ce faci.

Băi, nu îmi venea să cred. O tută își făcea responsabil copilul că îi crește piciorul, înțelegeți? Și se uita fetița aia în jos, nedumerită, încercând să înțeleagă care a fost contribuția ei la creșterea piciorului și ce vină are, mai exact.

Știi cum faci un copil cu traume?
Îl lași să îl crească un român.