De vreo săptămână sufăr de insomnie nocturnă. Adică noaptea stau şi mă uit la filme iar ziua dorm ca un erou până la ore de genul 4 după-masă.
Astă-noapte nu am putut să dorm deloc, drept pentru care am decis să nu mai dorm deloc, să torn o mare cafea în mine şi să încep să mai şi muncesc, ca tot bloggerul profesionist.

Pe lângă cafea, am zis să iau şi un mic dejun frugal, din ceva muşchi file cu puţină brânzică. Drept pentru care mi-am trântit un mare sandwich, cu nu ştiu ce specialitate de muşchi file, presărat pe deasupra cu condimente.

Am muşcat cu poftă şi …pauză. În afară de gustul de brânză, lejer sărată, nici un gust. Dar ştii cum, nimic, parcă molfăiam la o bucată de cauciuc spălată bine şi uscată la soare. Am mai muşcat odată, căutând marginea presărată cu condimente. În continuare, nimic. Acelaşi gust lipsă, exact ca şi cum acolo era ceva de butaforie, gen carton colorat în verde.

Ce naiba se întâmplă cu mezelurile din galantare? În afară de mezelurile afumate de la La Pleşcoi, dar care au nişte preţuri uşor cam mari, pentru că mi se pare destul de scump să dai 70 de lei pe kilogramul de pastramă, zic înafară de astea, toate mezelurile, indiferent de firmă, au gust de cauciuc, orice sortiment ar fi. Şunca de Praga, muşchiul ţigănesc, identice. Cremwurştii, porc sau pui, polonezi sau nu, o pastă rozalie, care dacă nu o mănânci cu muştar şi ai ochii închişi, habar nu ai ce mănânci.

Oare astea sunt reglementările UE la mezeluri, să aibă cât mai puţin gust ca să fie uniformizate? După ce a trebuit să mâncăm morcovi de minim 10 centimetri drepţi, acum trecem şi la salam cu doză maximă de gust?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.