Citesc, ca tot omul, blogul lui Cabral, Dono sau Chirila. Cateodata si al istericului de Bendeac, dar doar atunci cand face misto de el vreo publicatie si ma macina curiozitatea sa vad de ce.

La toti exista un sablon in comentarii.
Peste tot abunda comentariile de pasarici umede, care transpira de emotie la citirea slovelor respectivei vedete.

[flickrset id=”72157622978168773″ thumbnail=”original” overlay=”true” size=”original”]

Iar ca sa fiu explicit.
Primul e Bendeac, asaltat de aceste non-valori care ii contesta valoarea imuabila de ragitor pe ecran (ragitor vine de la a rage, nu mi-a venit altceva in cap)

Al 2 lea e Cabral, romantic si visator. Nu stiu de ce, dar la suta lui de kile si 2 metri, am vaga senzatie ca omul chiar nu e un papusel emo, cum si-l imagineaza pupulina de mai sus.

Al 3 lea e Chirila, care nu-i asa, e luminos si frumos. Pariu ca atunci cand canta vino sa te fut in hotel Cismigiu printre cacati, debordeaza de lumina.

Ultimul si nu cel din urma este Dono. Pe donsoara Lidia o vad in toate comentariile de la articole, peste tot fiind offtopic si siropoasa, lingand urma pasilor donovieni.

Deci ca sa se inteleaga, in afara de ineptul de Bendeac, pe ceilalti ii respect maxim. Eu sunt doar curios de o chestie.

Pasarelele de acest gen chiar spera ca la un moment dat si-o trag cu tipii astia, sau doar isi trag seva autosatisfacerii din apropierea, macar si fictiva, facilitata de blog?