Am fost înseara asta în Unirea, să îmi iau mango şi ultimul Dan Brown, ca un intelectual rasat ce mă aflu. Normal, am parcat civilizat în parcarea subterană şi m-am dus în drumul meu. Din păcate, am ajuns în parcare la ora 21.59. De fapt, nu în parcare, ci la ghişeul unde se plăteşte parcare.

Unde o doamna, tacticoasă, îşi număra calmă banii, cu un afiş în geam, că se plăteşte jos, nu la etaj. Normal, automatul de plată nici măcar nu era băgat în priză. Ei, a fost prima oară în viaţă când am stat la coadă, PE BANII MEI, într-o parcare. Pentru că era plin de maşini care voiau să iasă şi nu aveau unde să plătească. Deoarece doamna de la casierie şi-a tuflit căciula de lâniţă pe devlă şi a plecat.

Aşa că am plătit 20 de minute în plus, timp în care am savurat aroma de gaz de eşapament în spaţiu închis.
Vis!