Undeva în apropiere de Selgros este o construcție pe unde se perindă, cam o dată la 2 ani, businessuri. Până acum vreo 4 ani era un magazin de ceva materiale de construcții. După ce ownerul a dat-o de gard, a devenit o măcelărie de mare angajament. După care s-a închis și măcelăria, acum este o Brutărie cu dichis, sau ceva de genul.

Oamenii care deschid afaceri în românia au o mare problemă de percepție. Nu înțeleg că banii aceia pe care ei vor să îi câștige nu le sunt dedicați, nu vin doar pentru că există ci trebuie să asigure niște condiții și niște incentives, altfel nu vei avea clienți.

De exemplu, măcelarul de dinainte. Câteodată aș fi vrut să merg la el, să văd ce fel de carne are. Doar că, magazinul fiind situat chiar pe marginea jegului numit bulevardul Biruinței, o mizerie de stradă cu 2 benzi și 1 milion de tiruri, căruțe de țigani, călărășeni analfabeți cu permis și toată faună dezgustătoare a marginii de bucurești, nu ai unde, pur și simplu, să oprești. Deși măcelăria avea o curte proprie, curte care înainte funcționa ca parcare pentru clienți, curtea era închisă, frumos, pentru că acolo parca domnul patron.

Fix așa e și brutăria. Nu ai cum să oprești să cumperi. Ori oprești și blochezi tot traficul, ca să ai aasfalt sub tălpi sau te tragi cât poți de mult în lateral, întruna din gropile pline de jeg și nămol de pe marginea bulevardului, încercând să nu te murdărești.

Iar eu, și nu doar eu, nu sunt dispus la acest sacrificiu. Între timp, brutăria înflorește, nu am văzut un singur om înăuntru, vreodată, de fiecare dată când trec. Și așa se face la orice nivel, în românia. Facem blocuri, dar nu facem parcare pentru toate apartamentele, de ce ar avea nevoie TOATE apartamentele de parcare. Facem birouri, dar parcări doar pentru manageri, fraierii de angajați sau clienți să se descurce pe marginea bulevardului.

Și după aia înjurăm PSD-ul, că din cauza lui dăm faliment.