Părinți ce își perpetuează abuzurile asupra copiilor lor

Ca un tată plin de responsabilitate, mă duc în fiecare zi să îmi iau progenitura de la școală unde se desfășoară. Zilnic, stau și asist la spectacolul lumii, redus la părinții ce își așteaptă copiii în curtea școlii.

În paranteză fie spus, foarte mulți copii, în special fetițe, grași. Și în majoritatea cazurilor sunt așteptați de părinți asemenea, rubiconzi și cu slănini atârnătoare. Primul lucru pe care îl întreabă este Ai mâncat pachetul? Tot? Da? Bravo, cuminte, așa te faci mare. Iar fetița este deja la 80 de kile ca popa.

Despre altceva voiam să scriu.
Cred că, cumva, în mintea oamenilor, e întipărită ideea că toți copiii urăsc școala și trebuie bătuți sau terorizați, ca să învețe să o iubească.

Ce notă ai luat azi? Cum adică FB-? Nu există nu am știut, trebuia să știi, că de aia te trimit la școală! Și zbang, una după ceafă, din mers, ca să știe cine e stăpânul. Probabil urmează și altele, în cadru intim.

Desigur, sunt și discuțiile mai ample, gen Cum Miruna/Maria/X au putut să ia FB și tu nu? Tu ești mai proastă?

Cu siguranță, dacă îi întrebi de ce fac asta, o să îți răspundă că așa au fost crescuți și ei, cu respect față de părinți (a se citi bătaie) și uite ce bine am ajuns. Ei fiind niște sclavi pe salarii mici, analfabeți și abuzatori.

Din păcate, prea puțini copii pot conștientiza acest abuz când ating vârsta maturității și să lupte împotriva transmiterii sale. Sindromul Stockholm se manifestă, iar moștenirea e dusă mai departe, peste generații.

O țară de abuzați ce fac marșuri.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

59 comentarii

  1. În blocul unde am locuit cu câțiva ani în urmă, era un jandarm care nu-și scotea fiul, elev în clasa I, din „prostule” „idiotule” „nu ești în stare de nimic”. L-a distrus complet pe bietul copil.

    Thumb up 45
  2. Eu am trait astfel de momente pana la un moment dat cand am prins putin curaj si mi-am exprimat punctul de vedere destul de direct.

    Ideea era simpla:
    – luam toti nota mica? „nu ma intereseaza pe mine de ce au facut altii. TU de ce nu ai luat nota mare?”
    – luam numai eu nota mica? „dar de ce ai luat nota mica si cutarescu a luat mai mult ca tine? ce? el are 2 capete?”
    – luam nota mare? „pai asa, ca asa e normal…”

    Din fericire, eu am avut cui sa explic ca astfel de episoade ma afecteaza si ar trebui evitate. Poate si pentru ca la mine erau limitate la dojeneala si fara violenta fizica. In cazurile descrise de tine copiii nici macar nu-si pot forma o personalitate sau sa-si exprime punctul de vedere. Are palma aia grija sa explice exact cine si cum deschide gura in casa.

    Thumb up 38
    • bai, un pic de incurajare, o urma de compasiune, oricum copilul ala sufera ca a luat mai putin decat altii, conform tampitului sistem de invatamant romanesc, ce plm te costa sa il sustii putin?

    • Exact asta era problema la maica-mea. Ea a provenit dintr-o familie destul de modesta, de la tara. Pentru ea, suportul consta in faptul ca imi dadea de mancare, ma imbraca etc. De altfel asta a si fost primul „argument” adus in discutie.

      Thumb up 34
    • #6

      nu e chiar asa
      daca ia nota mica pentru ca pla lui a vrut sa stea tot weekendu’ pe tableta ce cacat de incurajare sa-i oferi?

      Cetin o arde pe o coarda de parenting de nisa, nu trebe pus la inima.
      Daca era cum zice el eram toti maimute din nou ca sigur am avut fiecare cel putin un cretin neam.

      Thumb up 5
    • #7

      Il ajuti sa aiba interes in a invata in loc sa-l termini psihic :). In plus, si pe tableta se poate invata.

      Thumb up 0
  3. #8

    in astfel de momente imi amintesc de mine si imi doresc arzator sa se duca romania dracului.

    Thumb up 14
    • Yeah right…ca numa la noi e practica asta…o fi sistemul de invatamant de rahat dar se practica cu succes si in alte locuri cu „apa calda”…
      In alta ordine de idei cum zice si sefu mai de sus…te-au belit ai tai cand erai mic cu „teoria chibritului”….lasa tata facem la fel si cu copchii nostri…si cand ma gandesc ca la mine targetu era sa nu cumva sa raman corigent la ceva.

      Thumb up 7
    • #10

      Te ține cineva legat? Sau ești SJW din ăla care își dorește distrugerea țărilor asuprioare de albi?
      Nici mie nu mi-a plăcut dar sunt 100 de locuri mai rele unde n-aș fi putut naște și mă consolez cu faptul că am avut parte de puțină civilizație.

      Thumb up 11
    • #11

      @Comisaru’ Moldovan: In primul rand nu-si doreste nimeni distrugerea tarilor care asupresc albii, desi Africa de Sud (cunosc oameni albi care fug de acolo) si Zimbabwe inca exista. In al doilea rand romania este in Europa si trebuie sa se comporte ca atare, nu ca niste sandniggeri cu religia in bot.

      Thumb up 4
  4. #12

    Eu sunt ultima gaina din coteț ca fi-meu in clasa a doua,nu face 245,13 activități extrașcolare,nu a început meditatiile la mandarină,sanscrită si elfa.Face doar handbal si ii place si practic mă doare-n rect de sistemul de notare de la scoală.Rolul meu este să fiu alături de el,să-i deschid mintea,nu să-l terorizez cu tot felul de raportări comparative imbecile.

    Thumb up 82
    • #13

      Vai…dar ce-o sa zica cunoscutii ca nu face optionale nspe mii…iti dai seama??!

      Thumb up 21
    • Acum, n-are legatura cu subiectul, dar ca tot ziceai de limba elfa, fiu-meu, cand era in cls VIII si teoretic trebuia sa invete pt minunea aia de examen, a invatat sa scrie cu caracterele inventate de Tolkien pt limba elfa. Eram eu femeie linistita, ca mai aruncam cate-un ochi la el in camera din cand in cand si copilu’ era tot la birou, scria, studia. Si, ma rog, intr-o zi asa intamplator am deschis un caiet de la el de pe birou, si, ce sa vezi, copilu’ era cufundat complet in aprofundarea caracterelor elfesti. Avea si tot felul de notite luate despre toata mitologia lui Tolkien 😀 Intr-un alt caiet, exersa caracterele chirilice si … limba esperanto :D.

      Thumb up 58
    • :))))))))))))

    • #16

      Shol’va, kree!!!!

      Thumb up 6
    • #17

      A mea face ce optionale vrea ea. Intamplator vrea la mai multe ( cred ca sunt max 3 – habar n-am ca nu ma intereseaza) insa cred ca doar pentru ca e fata. Daca era baiat n-ar fi vrut probabil nimic 🙂

      Thumb up 4
    • – Andrei, vrei sa faci engleza? -Nu, mesi, poate la anul

  5. #19

    niste analfabeti functionali ii transforma pe copii in alti analfabeti

    Thumb up 14
  6. #21

    „Desigur, sunt și discuțiile mai ample, gen Cum Miruna/Maria/X au putut să ia FB și tu nu? Tu ești mai proastă?esigur, sunt și discuțiile mai ample, gen Cum Miruna/Maria/X au putut să ia FB și tu nu? Tu ești mai proastă?”
    Da, si cand te intorci cu 9,5 si zici „nimeni n-a luat 10”, te iau ofuscati cu „dar ce ma intereseaza pe mine cat au luat altii?!”

    Thumb up 29
  7. #22

    As avea ceva de comentat pe treaba asta dar se pare ca eu ”comentez mult si prost”.

    Thumb up 8
  8. Dpmv, abuzul psihic este mult mai daunator unei persoane decat abuzul fizic. Fara niciun misto.

    Thumb up 25
  9. #31

    esti in eroare mare domn. nu sunt doar saraci si cu salarii mici, analfabeti si abuzatori. sunt enorm de multe persoane cu venituri peste medie care se comporta identic sau mai rau si care au studii universitare si post.
    vorbim totusi de idei tip CpF. abuzul si durerea in cur fata de nevoile reale ale unor copii sunt generalizate. ce dracu, uitam toate postarile cu discutii din grupuri de mamici revoltate impotriva medicilor, de povestea cu palmuta care e ok sa o dai din cand in cand dar sa nu lase urme etc etc.

    Thumb up 15
  10. #32

    Eu nu am copii, dar imi doresc. Si mai cred ( deh, momentan sunt doar o biata părieristă… ) ca un copil trebuie ascultat si ajutat sa-si manifeste nemultumirile atunci cand ele sunt justificate. Ca nu e altceva, decat un om in miniatura, cu trairile lui.

    Thumb up 12
  11. #34

    Mindru tare! Al meu a fost singuru din clasa care a stiut cat face 6 + 7, nu degeaba are par pe piept in clasa intia.

    Thumb up 23
    • #35

      Auzi, ca e in clasa I am inteles, dar nu ne-ai spus si cati ani are…

      Thumb up 26
    • #36

      @Genghis Han (bunicul lui Kublai) 20 dar arata foarte tanar 😀

      Thumb up 25
  12. #37

    O tara de premianti. 😀

    Thumb up 3
  13. #39

    Se pare ca nu s-a schimbat nimic de pe vremea cand eram si noi la scoala. Internetul, cartile de dezvoltare personala accesul la informatie, se pare ca nu ajuta. Tot parinti batuti in cap am ramas multi dintre noi.

    O sa detaliez, ca de obicei o sa deviez ceva de la subiect dar am sa incerc totusi sa pastrez o idee cu articolul.

    Daca e ceva ce am urat la parinti, pe langa santajul ca te da afara din casa stiind ca tu nu ai unde sa te duci, sau ca eu te-am facut eu te omor, e teroarea asta cu notele si comparatia cu altii. Problema e ca ei nu inteleg cat de tare isi pune amprenta asupra psihicului copilului si ca ala trebuie sa fie destul de capabil sa isi bage pula si sa incerce de unul singur chestii, sa capete incredere pas cu pas, altfel, toata viata el va ramane cu impresia „mama a zis ca eu sunt un idiot pentru ca nu am luat 10 la chimie ca vecinul de la 7”.

    Multi dintre parinti sunt atat de idioti ca ei nu si-au pus vreodata intrebarea „bah, ce ii place copilului meu sa faca? Poate as putea sa-mi canalizez, energia, timpul si resursele in directia aia, sa-l sprijin sa ajunga ceva”. Nu, copilul trebuie sa dea la facultatea de medicina, nu conteaza ce vrea el, nici macar cand implineste 18 ani. Trebuie sa faca pian, balet, latina, sanscrita.Copilul trebuie sa ia coronita, premiul 1, sa aiba numai note de 10, nu conteaza saracul ca memoreaza ca un papapal.

    Multi dintre parinti vor ca odrasla lor fie mult peste ce nu au fost ei, parinti care nu-s in stare sa dea un exemplu, ei doar au cerinte. Trebuie sa intre la facultate altfel e un idiot, desi ei au facut 8 clase (ia taci mah, nu-mi raspude tu mie ce am facut eu, ca-ti dau si doua peste bot). Trebuie sa aiba cu ce se „mandri”, fa-ne mandri! Trebuie sa aiba cu ce sa se laude la vecine si alte rude, nu conteaza ca tu ca strain daca te indrepti putin mai brusc sa-l mangai isi pune mainile in garda sa se apere de atata teroare primita.

    Baga copilul intr-o competitie in care el nu e interesat, nu si-a dat acordul, poate cel cu care era in competitie e cel mai bun prieten al lui, insa, masa vrea ea sa ia note mai mari ca ala. Invata copilul sa se uite in ograda vecinului in loc sa se compare cu o versiune mai veche a lui.

    Insa altceva vreau sa zic, altceva mi se pare mai important:
    – nu se gandesc sa fie copilul lor fericit, ci ei sa fie fericiti, ei sa se sinta bine. Asta e tot ce conteaza. Atention whore, egoismul, ei sa fie mandri.
    – abuzul asta psihic, fizic si idiot pentru niste note proaste, are efect pe termen foarte lung mult mai puternic decat parintele isi imagineaza. Parintele zice „lasa bah ca e mic, uita el, unde da mama creste”. Copilul va incepe intai sa-i minta, nu va mai zice nimic, nu se va mai consulta cu ei, nu le va mai cere parerea, nu isi va mai zice parerea, tocmai pentru ca e jignit tot timpul. Incepe intai sa ascunda, sa-i minta, apoi sa se descurce singur, apoi sa-si bage pula, sa plece si sa-i lase sa moara idioti, saraci, singuri si uitati de lume, plangand ca toti s-au ajuns si au uitat de parinti. Asta daca e cu bun simt, altii ii fut, ii bat le iau banii de pensie si-i baga in cazinouri si le amaneteaza bijuteriile.
    – cel mai simplu iti dai seama cat esti de idiot ca parinte in legatura cu notele si comparatia si toate cacaturile, atunci cand vezi pe cineva care are un copil cu dizabilitati de dezvoltare, invatare, autism, cerebral palsy, un handicap ceva. Unii isi dau seama pe moment, retin, altii uita in 2 minute, altii nu pricep niciodata. Eh, parintii copiilor cu dizabilitati, multi dintre ei, cei care se concentreaza pe copil in momentul ala si nu pe ce ar dori ei sa fie copilul lor, nu dau doi scuipati pe note. Tot ce isi doresc e ca acel copil sa invete deprinderi pe care sa poata sa le foloseasca cat mai ok si independent posibil, sa invete sa manance singur, sa traverseze singur, sa se imbrace, sa astepte, sa mearga langa acel insotitor, sa cumpere ceva, sa isi faca un sandwich. Tot ce fac e sa le oferr cat mai multe oportunitati si cat mai mult sprijin, unii fiind caregiveri fulltime. In momentul ala ai putea realiza ca daca copilul tau a luat 9 la fizica si Gigel de la 7 a luat 10, in viata asta inseamna fix pula.

    Thumb up 46
    • „pe langa santajul ca te da afara din casa” … sper ca doar razlet se intampla asa ceva

      Thumb up 1
    • nu. eu am fost amenintat ca voi fi dat afara din casa la 18 ani. de ziua mea, in loc sa am petrecere, ca ceilalti prieteni ai mei, am stat si am discutat situatia mea locativa, daca m-am indreptat, daca merit sa fiu tinut in continuare etc

    • #42

      pe mine chiar m-au lăsat pe drumuri la 16, culmea e că învățam bine dar aveam clonțul cam mare și le reproșam că în loc să-mi dea bani de îmbrăcăminte și meditații pentru facultate preferă să-și cumpere alcool și să ne dea slănină cu pâine de mâncare, acum am 40 de ani și nu le-am mai vorbit de-atunci, de când mi-au pus 2 sacoșe cu haine la ușă. Nu mi-e dor de ei și nici n-am să-i iert vreodată pentru atmosfera de teroare în care am crescut, dar consider că ăla a fost cel mai mare bine pe care mi l-au făcut vreodată. Și acum râd cu lacrimi când îmi amintesc replica lor: facultate? neam de neamul nostru n-a făcut facultate!

      Thumb up 24
    • damn, dude… ce ai facut dupa aia?

    • #44

      a vrut diriga să mă înfieze, m-a luat acasă la ea, învățam bine și eram cuminte, n-aveam prafuri în cap, apoi mama m-a revendicat fiindcă nu a fost de acord să intru în adopție și am trăit cei mai de coșmar ani ai mei din viață: am trecut de la slănină/untură de porc cu pâine (tare, normal, că aia proaspătă o mâncăm mai târziu, când se întărește) la roșii cu orez până la 18 ani + crizele zilnice ale maică-mii despre cum i-am distrus viața de parcă eu am obligat-o să mă nasc, am învățat, am muncit, am făcut facultate. Mândria mea în viață e că am fost pe picioarele mele șubrede fără ajutorul nimănui dintotdeauna, de-aia am nivel scăzut de toleranță la multe chestii, dar am supraviețuit. Ah, am terminat 2 facultăți 😀 am luat-o de la un așa-zis zero din nou, impropriu spus, chestiile astea m-au învățat că e bine să ai multe plase de siguranță, planuri A, B și C, multiple surse de venit și banii tăi puși de-o parte pentru orice eventualitate. A, da, trăiesc frugal și acum, nu ascetic dar cumpătat, chiar dacă am bani. Nu-mi vine să-mi cumpăr chestii de dragul de a-mi cumpăra, noi, chiar dacă îmi plac. Perioada aia m-a marcat. Cel mai mult sufăr pentru că nu pot uita. Nu am reușit să-mi uit suferința și sufăr mereu, la nesfârșit, chiar dacă am făcut și terapie, tot mă doare. De-aia și scriu, poate cumva reușesc să mă desprind.

      Thumb up 21
    • scrie un articol, il publicam. mi se pare o poveste incredibila…

    • 16 ani pare sa fie varsta pt asa ceva :)..si eu am patit la fel, m-a ajutat una din bunici nu diriga dar la fel ca si pt tine a fost cel mai misto lucru pe care mi-l puteau face, in retrospectiva. Eu am si dovada la treaba asta pt ca mai am doi frati mai mici care au reusit ¨performanta¨ sa ramana in casa parinteasca si momentan au 28 si 30 de ani iar ambii sunt cu caputul maxim, nu ca zic eu, cu hartii de la medic unul iar celalalt nu e departe. E misto sa aud de oameni care au mai patit deastea si au reusit sa se ridice, succes !

      Thumb up 4
  14. #47

    Eu am fost o tipa destul de serioasă la școală, dar din 6-7 la mate și fizica nu ieseam, iar asta cu eforturi mari pentru mine. Tata se potolea când spuneam că cea mai mare notă a fost 8. Mama nu, îmi spunea că nu contează alții, contează ce fac eu. Și în timp i-am dat dreptate. Contează efortul depus de copil, contează să te duci la teza/examen pregătit pentru 10, nu pentru 5. Evident că discuția e amplă, profii pot fi dificili, copilul poate fi limitat sau are nevoie de o îndrumare diferita.

    Însă tonul face melodia. Mama nu m-a comparat niciodată cu alții, nu m-am simțit mai proastă sau inferioară altora, pentru că abordarea a fost „tu poți mai mult de atât”, a încercat să mă învețe despre autodepășire, nu am simțit vreodată că aș fi într-o competiție decât cu mine însămi. Eu cred că aici este secretul, să îți cunoști copilul, sa îi vezi potențialul și să înveți să îi accepți limitele.

    Thumb up 21
  15. De ce nu ai si tu buton de dislikeuri, cum au altii? Pleosc. Si uite, avem iar butonul. Cum poti sa sustii ca metoda nu functioneaza?

    In alta ordine de idei, copkilul cred ca trebuie plesnit amical, insa doar la fapte grave-grave, gen turnat ceara calda pe pisica. Insa da, ar trebui ca bataia copiilor sa fie brand european protejat pentru Romania. Mai repede renuntam la taiat porcul cu cutitul, decat la batut copiii.

    Thumb up 8
  16. #50

    – Tatăl tău nu te mai ajută să-ţi faci lecţiile pentru acasă ?
    – Nu, doamna profesoară, ultimul trei l-a jignit profund.

    Thumb up 57
  17. #51

    Asa a fost si pe vremea mea. Luam o nota mica, bataie!
    De la bunica, cu cureaua, de la mama cu furtunul de la masina de spalat. De la verisoara cu pumnii, de la tata cu palma.
    Traiasca bataia! /s

    Thumb up 7
  18. #52

    La faza cu kilogramele, sa ma ierte Bărbosu dar nici tu nu esti vreun exemplu de „slim fit”.

    Thumb up 23
    • nu ma cunosti, nu stii cum arat. si nu asta e ideea, ci faptul ca acei copii sunt grasi ca parintii lor, iar parintii lor sunt retarzi si ii indoapa.

  19. Nu am putut sa inteleg niciodata faza cu bataia pentru note mici, si nici ai mei nu au putut, chit ca sunt muncitori blue collar intr-un orasel de provincie. E o strategie atat de prost gandita: „Il bat, data viitoare invata de frica.” Pana cand merge asta? Pana implineste 1.90 si da inapoi?

    Cu ai mei, discutam ce s-a intamplat, voiau sa stie daca am o problema cu materia in general, daca ma pregatisem (daca nu, de ce nu), etc. Parintii ne-au crescut oarecum conservator, isi intorceau ochii peste cap la ideea ca am putea sa ni le adresam vreodata altfel decat mama si tata, nu exista nici macar „mami” sau alte dulcegarii, daramite sa le zicem pe nume. Si totusi nu mi-a fost niciodata frica de ei si de-a lungul anilor m-au tratat ca pe o persoana, nu un mini-me cu care pot sa faca ce vor. Sper sa aplic si eu asta candva.

    Thumb up 5
  20. Eu primeam bataie daca ma ridicam de la masa fara sa termin din farfurie. Nu avea importanta ca mi-au pus in fata portie de adult. Ghici ai cui copii o sa manance doar cand o sa le fie foame si doar cat pot?

    Thumb up 7
    • eu trebuia sa mananc paine. multa paine, sa ma satur. de preferinta, tare, ca aia proaspata o pastram pentru mai tarziu, cand se facea si ea tare.

    • #57

      @arhi: probabil ca de aia ai si alergia la gluten…

      Thumb up 4
  21. #58

    Arhi, chiaburoi nenorocit ce ești. Nu stii ce inseamna sa – ti strige sa nu mai mănânci mâncare cumpărată de ea. Si sa mănânci o dată pe zi la una dintre rude. Si asta înainte de bac cu câteva luni. Si dat afară din casa. Hmm, ce ma răscolesc amintirile astea si nu le pot ingropa nici dezgropa. Ar merge un post cu mizerii de astea 😉

    Thumb up 11
  22. #59

    Cetin, scuze de offtopic, ti-am dat un mail scurt pe contact, cand ai timp si daca se poate

    Thumb up 0