Ieri Dimineață, și Orban, și ministra educației, declarau că nu există niciun motiv de închidere a școlilor, să nu ne panicăm.
După masă, școlile erau deja închise, la propunerea lui Rafael Nadal.

Ca să punctez de la început și să nu avem dubii, eu decisesem deja, cu de la mine putere, că cel puțin săptămâna aceasta, copiii mei nu merg la școală. Știu în ce țară infectă trăiesc, știu cât de mult mă pot baza pe autorități, așa că nu îmi pasă de nimeni, ci de familia mea.

Problema e că eu îmi permit să îi țin acasă. Și chiar dacă nu aș lucra de acasă, aș avea, în continuare, cu cine să îi las. Ce facem cu toți ceilalți oameni din românia care au copii care încă nu sunt de vârsta la care îi poți lăsa singuri acasă și nu au cu cine să îi lase?

Și nu fiți mai păstori decât Gabriela Firea, cu dacă nu îți permiți să stai acasă să îl crești, nu îl faci, că nu așa funcționează viața. E important că statul român, încă o dată, reușește să se spele pe mâini și să paseze responsabilitatea. Bine că statul reușește să se spele, copiii nu, pentru că în școlile românești nu s-a auzit de săpun și hârtie igienică. La urma urmei, când te caci în fundul curții, nu ai și chiuvetă lângă tine, nu?

Și da, comentez decizia pentru că nu a fost complementară cu o decizie prin care măcar unul din părinți putea avea posibilitatea de a avea concediu/liber/lucru de acasă pe perioada carantinei. Pentru că, în primul rând, creează o povară uriașă pe un număr foarte mare de oameni și, în al doilea rând, începând de miercuri, grupuri de copii și adolescenți vor inunda toate locurile publice, pentru că lor li se rupe. Căutați lollipop challenge pe tiktok, ca să vedeți ultimul răcnet în materie de corona.

Mai țineți minte când îmi explicați că, în caz de carantină, totul se rezolvă, vin medicii, iei concediu, all good, nu avem probleme?
Right, right.