Tot timpul ne simţim marginalizaţi, trădaţi, folosiţi. Plângem că diplomaţii americani ne omoară concetăţenii, după care fug din ţară şi noi nu putem face nimic.
Un distins diplomat rromân a ucis un om, după care a declarat maşina furată şi a fugit în rromânia.

Ministerul afacerilor externe nu a catadicsit măcar să transmită condoleanţe familiei celui ucis. De-abia după 3 săptămâni şi după prezentarea probelor poliţiei, au zis şi ei un Odihnească-se în pace, din colţul mapei diplomatice.

Aşa că, rromâne, ne mişcăm şi noi mai cu talent şi semnăm petiţia pentru arestarea tipului? Hai, să dăm noi un exemplu, să le arătăm la americani cum se face.