Ți-ai pierdut vreodată mințile?

Știu că abia așteptați articolul cu fizica (not), dar cum ieri am avut creierul praștie, a rămas pe weekend toată munca, deci fizica stă la coadă după viața fizică de data asta. Poate mâine…

Acum povestiți-mi voi ceva.

Care a fost cel mai nebunesc lucru pe care l-ați făcut din dragoste?

V-ați pierdut vreodată mințile după cineva în asemenea măsură, încât să faceți ceva care nu vă stă în caracter, o nebunie care sfidează bunul simț și logica elementară?

Eu da. M-am întors în România.

123 comentarii

  1. #1

    Inainte de a implini 17 ani imi plimbam gagica cu masina ziua in amiaza mare prin oras. E drept ca aveam numar mic si ca un unchi fusese colonel la Circulatie, dar totusi… Din cauza alteia am repetat un an de facultate… Iar din dragoste pentru fiica-mea am decis sa las totul balta si sa o scot din Romania.
    Ce fac femeile din om…

    31

  2. #2

    M-am căsătorit

    77

  3. Alții au făcut prostii și mai mari ca nu au plecat din Romania

    15

  4. #8

    Cam ca tine.
    Aveam totul pe masă, de la salariu la unde urma să stau.
    Însă am cunoscut-o și am rămas.
    Azi avem 10 ani alături. Exact ăia 10 care m-ar fi transformat în cetățean britanic 🙂

    15

    • Ai regretat?

    • ce intrebare urata.

      12

    • #12

      @Maddame – Nici o clipă 🙂

      9

    • #13

      Nu a regretat! Încă mai regretă și acum dacă spune, citez: „Exact ăia 10 ani care m-ar fi transformat în cetățean britanic”.:)))))))))

      59

    • #14

      @Toma Dumitru – N-ai priceput nimic. Crede-mă. Spuneam chiar contrariul. Te rog să mă ierți, de data asta româna mea nu a fost chiar pe zona ta. Poate data viitoare. Na, așa-i cu ăștia care scriu și-s pe zona de folosit cuvintele la alt grad, nu prinde toată lumea ce-i sub fraza aia. Dar mă bucur de comentariul tău, am mai găsit un fin cunoscător al trăirilor umane. Thanks 🙂

      0

    • #15

      orice alegere ai face, dupa 10 ani regrete exista!

      0

  5. Tot ce faci din dragoste nu e nebunesc.

    5

  6. #19

    i-am zis „la revedere”.

    2

  7. Nu , niciodata

    1

  8. #28

    M-am dus la intilniri in rochii provocatoare , fara desuuri … L-am impresionat.

    21

    • fara desuuri

      N-aș putea. Dar am chestii de toată ziua, și chestii de „toată noaptea”, și când le port pe cele din urmă…se simte 😉

    • adica…italianca?

    • #31

      Comando 😀

      1

    • #32

      @Maddame
      Si eu spusesem la fel pina atunci

      2

    • #33

      @Cetin
      Italo-brazilianca 😉

      2

    • Maria, doamnă, nu-mi înnebuni băieții…

    • maria…

    • #36

      Cred si eu ca l-a impresionat…toti erau impresionati.

      2

    • Eu am fost cu o tipă, a ne-am dat întâlnire pe plajă la Modern.
      Era cu cel puțin un cap mai înaltă ca mine dar am intrat în apă, mă lua ea în brațe, mă ridica de pe fundul mării – chiar intram în panică un pic…
      Ne-am pupat, am muncit amândoi, că am dus și stavilopozii mai spre ruși un pic, iar când am hotărât să ieșim din apă zice:
      – Eu mi-am pierdut chiloții, mi-i dai pe-ai tăi?

      6

  9. #38

    intr-o zi a zis ca „uite, sora-mea e asa de nefericita de cand s-a despartit de nebunul ala. Mi-as dori sa aiba si ea pe cineva, asa cum am si eu”.
    Asa ca i-am tras-o sora-sii. Se pare ca nu la asta se referea, dar na, cine intelege femeile…

    94

  10. Am invatat o limba straina si sa dansez. The pain, the horror..

    13

  11. #44

    Nebunii am comis! In trecut! Nenumarate si doar in numele iubirii, niciodata pentru o persoana anume. Nu am gasit la nimeni ce caut, ei au gasit la mine (asa spuneau) dar ce folos? Am fost si hoata de iubiri si am fost si generoasa oferind pasiune si sentimente de moment dar nimeni nu a reusit sa-mi retina atentia in vreun fel. E un blestem sa nu stii ce e iubirea pentru un barbat? Poate da, poate nu! Ei spuneau ca ma iubesc dar era ca si cand imi spuneau ca ei sunt mancati in timp ce pe mine ma rodea mereu o foame nebuna de altceva, de altfel, de aiurea, de alt dor, de plecare spre alta zi, alta noapte!
    Azi iubesc si ucid cu mainile goale pentru IUBIREA mea cu ochi albastri, voce mierie, trup de zeu si suflet de inger, FIUL MEU, UNIC SI IREPETABIL! Si pentru minunatii mei parinti, ingerii mei pazitori aflati azi intr-o lume mai buna.

    11

  12. blandetea noptii!

    3

    • #51

      ..si a ei salbaticie! :))

      4

    • #52

      It’s You, It’s You, It’s You
      The Only One I Need
      To Fill My Empty Heart

      I’ve Never Been In Love Before
      They Tell Me That It’s Beautiful
      So Darling Let Me Rock
      Foreveeeeeeeeeeeeer In Youuuuuuuuuuur Arms

      3

  13. #53

    Acum 11 ani m-am intors in tara pt. ea, renuntand la multe (salariu de expat, masina, apartament etc.) fara vreo urma de regret.
    FFW 11 ani, 2 copii, 1 credit pe 20 ani 🙂 si inca 2 oferte de strainatate refuzate pentru ca e prea atasata de familie aici, stiu ca am facut alegerea corecta.
    Totusi, pt. copii as incerca acum din nou o experienta pe afara (si ar fi destul de usor sa o obtin in conditii materiale foarte bune). Doar ca nu vrea in ruptul capului nici acum. Si de data asta am un feeling ca o sa regret.
    Doar ca fara copii clar nu plec, pe ea o iubesc la fel ca atunci doar ca mi se pare ca ratez o ocazie mare din incapatanarea asta a ei de a ramane.
    In fine, revin cu noutati peste 11 ani 🙂

    23

    • #54

      Vai dar suna atat de reciproca iubirea asta a voastra… Mai ales ca nu doar ca te tine pe tine pe loc, dar te tine pe loc pentru ca…familia ei, deci tu esti sotul da esti cam pe locul 2… Nu suport chestiile astea cand in loc sa gandesti la viitorul familiei tale, tu tot o lalai cu mamica si taticu’

      52

    • Asta e caz clar de divort, dupa 11 ani o sa va scoateti ochii.

      2

    • #56

      @Ioana Nu, nu spune astfel de lucruri! Niciodata, nimanui! Unii oameni sunt influentabili si daca se afla intr-o pasa proasta, pot lua decizii ce pot avea consecinte teribile pentru cei de langa ei. Cine vrea sa aiba pe constiinta destramarea unei familii? Nimeni!
      Nu cred deloc ca el e pe locul doi. Cred ca isi are exact locul ce i se cuvine. Acela de sot si de tata iubit si iubitor. Daca sotia lui are o relatie frumoasa cu familia ei, e perfect. Toata lumea are de castigat de aici, copiii au bunici, ei au ajutor. Familia e enorm de importanta, e plasa ce te prinde cand esti in cadere libera. Daca pleaca din tara sunt sigura ca o sa le fie bine dar dispare suportul emotional al familiei care este atat de important in cresterea si educarea nepotilor. Un nucleu familial armonios si iubitor formeaza indivizi puternici si curajosi ce razbesc in viata mai usor decat restul.
      Si la modul foarte, foarte serios, indiferent despre ce este vorba, trebuie sa ne abtinem sa dam sfaturi despre ce trebuie altii sa faca cu viata lor, mai ales cand la mijloc exista copii.

      20

  14. #57

    just a hoe, as i see it. a, ca te denumesti altfel, e ok. a non binar hoe

    1

    • #58

      Nu judeca ce nu intelegi! Nu ma atrag femeile! Numai cele extrem de frumoase, atat de frumoase incat nici nu exista! :))))))))))

      7

  15. #59
    Alexandra

    M-am apucat de invatat front-end development ca sa-l impresionez codand interfete grafice, el fiind digital designer :))

    17

  16. #64
    Anton

    Da, sechestrare de persoane.

    6

  17. #69

    Hmm, dacă stau bine să mă gândesc, nu prea am făcut lucruri nebunești din dragoste, deși am iubit nebunește. Nici nu am avut ocazia. Viața și relațiile mele au fost liniare, fără puncte de cotitură majore și fără urcușuri sau coborâșuri considerabile.

    4

    • Nici măcar ceva ușor pe lângă caracterul tău?

      Uite, eu la prima iubire am fost geloasă. Niciodată de atunci.

  18. #71

    Eu odata am calatorit pana in galaxia M46 sa o cunosc si m-am trezit pe marginea orizontului evenimentelor. Am ajuns inapoi pe planeta albastra, singura diferenta e ca de acum incolo voi recunoaste gravitatia ei. Nu recomand sa calatoriti daca nu sunteti pregatiti sa va mai intoarceti. Planeta pamant e albastra si nu prea e nimic de facut in privinta asta.

    10

    • E cumplit să-ți pierzi capul la celălalt capăt al universului.
      #Am pățit.

    • #73

      O singura data in 18 ani

      1

    • #74

      Ground Control to Major Tom
      Your circuit’s dead, there’s something wrong
      Can you hear me, Major Tom?

      Here am I floating round my tin can
      Far above the moon
      Planet earth is blue
      And there’s nothing I can do

      Pretty nice!

      4

    • @Major Tom She must be quite a lady.

    • #76

      Tell her she is.

      0

    • #77

      Gand am vazut „am calatorit pana in galaxia M46 sa o cunosc ” am citit din greseala Major Tim. Se pare ca nu…

      0

    • tim e cu poporul lui

  19. #79

    Am cerut-o de nevasta sus la cetate la Deva :)) „i iz romantic n’ shiet”……

    5

  20. #80

    Am lipsit un an de acasa. De acasa de la nevasta.

    20

  21. Mintile nu le-am pierdut, sper ca e de bine,, insa alegeri dificile da,, ca nu aveam chef sa fac un contact galactic cu pantofii nevestei, mai ales cei cu toc cui. Prima alegere, renuntarea la vechiul job, depasirea conditiei de sclav pe plantație, apoi sa vreau mai mult decat am,, pana acum a functionat. Bine desi o pufneste rasu,, eu ii multumesc ca a stiut cand a fost cazul sa imi dea impulsul necesar

    5

  22. M-am despartit :))

    2

  23. #84

    Am devenit independenta, indiferenta la „gura lumii”, am riscat un infarct pentru mama si am rupt niste prietenii…
    Pentru ca m-am aruncat orbeste intr-o dragoste cu un „coate goale”, in loc sa ma las plimbata intr-un BMW…

    12

    • Cum s-a terminat povestea?

    • #86

      nu s-a terminat….

      2

    • #87

      Tocmai s-a dus sa cumpere cafea si m-a sunat ca a uitat acasa cuponul de reducere, m-a rugat sa i-l arunc de la balcon. Pus impreuna cu un pachetel cu mentos, ca sa aiba greutate, l-am lansat si a aterizat la 20 de cm de picioarele lui.
      Ori devin din ce in ce mai precisa in aruncarea la tinta, ori il gasesc oriunde ar fi….

      10

    • Apropo de femei deștepte. Ce-o mai face JoyAnna?

  24. did you make it ?

    0

  25. #90

    Îmi plăcea tare tipul care încerca să mă vrajeasca . Am cumpărat o cartela cu numar nou si de pe ea ii trimiteam mesaje dulci, din postura de admiratoare secreta. Poti rîde cît vrei, dar voiam să stiu dacă ar fi jucat la dublu. A raspuns intotdeauna gentil si neutru, pe ton de gluma, fara sa se dezechilibreze. Dar nici nu mi-a spus nimic de faptul ca era stalkerizat….

    5

  26. #93

    La 14 ani jumate, am decis sa termin liceul bun de-l incepusem de 2 saptamani si la care eram decis sa renunt. Asta ca mi-a cazut cu tronc colega din banca din fata. Am fost lesinat dupa ea vreo 5 ani jumate. Inutil de precizat ca n-a aflat decat dupa un deceniu.
    Pe la 22 de ani, eram portar titular la o echipa de liga a 3-a. Aveam meci in deplasare si m-am dus singur cu trenu’ la meci. In vagon, m-a dat o domnita pe spate tare de tot.
    Au pierdut ai mei cu 4-1, pe gafele portarului de rezerva, ca eu am fost canotor in ziua aia, am dat la rame. (Cu „a”, nu cu „â”, răilor!)

    0

  27. #94

    Pentru o tipa m-am mutat de la un profil de romana-franceza la filosofie. Mi-a placut de ea dar nu a fost sa fie.
    A doua oara mi se pusese mie pata pe o chestie: sa nu fie mica de inaltime, creata si moldoveanca. Mi-a picat cu tronc o creata mignona din Vaslui. La un moment dat familia ei s-a mutat la Iasi, iar maica-mea m-a intrebat ce am de gand sa fac cu viata mea etc.
    Evident, mi-am luat bocceluta(sunt buzoian) si am plecat dupa ea, am lucrat o perioada in Iasi dar nu a fost sa fie.
    O a alta relatie care a durat ani buni am avut-o cu o persoana nevazatoare. Nu a fost sa fie.

    La ora actuala: casatorit de un an si primul copil de o saptamana la bord. Ne stiam de ceva vreme dar ne salutam si atat. Intr-o zi pur si simplu am decis sa stam de vorba, s-a concretizat in iesiri in oras si la vreo luna sau doua i-am zis sa se mute la mine. Apoi am zis sa-i dam bice cu mariaj si cam asta e.

    8

    • #95

      Stai! Aveti copil de o saptamana si tu ai timp de stat pe bloguri si de scris comentarii? Primul copil?
      What sort of witchcraft is this? Nici macar niste dusuri calumea nu apucam sa ne facem in primele saptamani. La al doilea, hai ca mai stiam mersul, dar la primul – no way.
      Sunt singurul cu amintiri dintr-astea? Voi, altii de pe-aici, aveati timp de facut ceva in primele saptamani?

      12

    • #96

      Primele zile au fost dificile, acum e precum ceasul copilul. Mancare, dormit, schimbat un pampers, imi seamana, dupa mine iti cam fixezi ceasul. Plus ca ne repartizam muncile, sarcinile.
      Oboseala imi trece destul de repede cu un dus fierbinte si reusesc sa adorm instant, chiar si 20-30 de minute de somn imi prind de minune.

      3

    • #97

      @calu’ lu’ M.V.

      Eu gaseam timp sa plang, totusi! :)))))

      6

    • #98
      SkizZ

      Pe noi al doilea ne-a dat peste cap de tot.
      La primul doar nu dormea mai mult de 3-4 ore legate.. al doilea este kamikaze din toate punctele de vedere, ne-a distrus psihic si fizic ‍♂️

      0

    • hehehehe. ce ma mai plangeam cand aveam doar 1. dupa care, cu 2, eram Ah ce liniste si frumos era doar cu 1 copil. Acum vine al 3 lea…

    • #100
      SkizZ

      Diferenta mare de varsta poate ajuta. Ori nu-l baga in seama, ori va ajuta(hope)

      2

  28. El urma sa plece in vara cu work and travel in US.
    Din greseala am cumparat un bilet la un concert in Viena din US in loc de Viena din Austria. Biletul fusese doar 55 de dolari, nu era mare pierdere.
    Dar … mi-am zis ca poate e un „semn”, asa ca mi-am petrecut concediul in US in anul ala si mi-am modificat itinerariul incat sa petrec doua zile cu el.
    Am fumat iarba impreuna, mie nu mi-a priit si n-am facut nimic. You know what I mean. 😀
    Suntem in continuare foarte buni prieteni si ar fi ceva potential… daca m-as intoarce in Romania. Sau se muta el in UK.
    TBC.

    1

  29. #102

    I-am carat acvariul si dupaia colivia cu papagal in ea. I-am montat draperia si reparat patul. Era amanta.

    2

  30. #104

    https://data.whicdn.com/images/22711480/large.jpg

    That’s us
    Except for the kids and suicide part 🙂

    0

  31. #105

    Pfuai, cutia pandorei. Am pierdut o bursa în SUA, am sărit dintr-un microbuz. Plecam sa dau admitere la facultate în alt oraș. O lăsasem plângând în autogara. Pe drum mi s a făcut dor de ea gândindu-mă ca plângea etc. I am spus șoferului sa oprească dar nu a vrut nicicum (jegosul) asa ca am sărit din microbuz în mers. Am fost ok fara zgârieturi.

    Am terminat cu cea mai mare nota la bac liceul doar ca să demonstrez părinților ei, mari avocati, ca nu sunt doar un sărac.

    După care când trebuia sa ne căsătorim în ultimul an de facultate, ea s a îndrăgostit de un coleg de al ei de facultate, un tenismen profesionist, celebru și acum și…. asta a fost.

    De atunci am învățat enorm despre inteligenta emoțională, m am mutat în alt oraș etc.

    15

  32. #107

    Dupa 8 ani de on and off, am lasat totul si m-am mutat cu el, la tara. Nu a fost usor, nici dragut, da no, ce sa-i faci? Plus ca el m-a impulsionat sa invat mecanica, fizica, chimie, electronica etc. si ma distreaza cand prind momentul in care pot sa-i dau peste nas.

    5

    • Astea sunt cele mai faine relații, când se încurajează unul pe altul să crească. Sunt rari bărbații ăștia.

  33. #109

    Nu am plecat din Romania pentru ea desi eram cu bagajele la usa si dupa vreo 2 ani mi-a spus ca ce treaba am eu, ca cine te-a pus etc. Asta e la bad parts.

    La parti bune e ca m-am lasat de fumat. De tot.

    Si nu mai sunt cu ea

    4

    • #110
      Arhi

      daca nu ti-e sotie, deciziile ce privesc viitorul tau le iei singur. pentru ca nimeni altcineva nu si le asuma

    • #111

      Intrebarea era daca mi-am pierdut mintile… nu daca stiu ce ar trebui sa fac din punct de vedere rational si practic.

      Lesson learned, moving on.

      2

  34. #112

    din nefericire, nu. 🙁

    1

  35. #113

    Hehe, ce vremuri 🙂
    1. Lăsat baltă o bursă doctorală la facultate renumită de peste hotare și întors acasă ca boul
    2. Accident auto în timp ce mergeam spre ea (distanta considerabilă) să salvez relația, m-a scos un tir polonez în decor, urmăriri, gloanțe, o adevărată nebunie
    3. Întors a doua oară din străinătate, de la un salariu fabulos, doar așa pt că simțeam că asta e EA (lucky #3). Am fost norocos și chiar ieri discutam împreună (ne creșteam ego urile) despre faptul că noi, cu 2 copii sub 3 ani, nu am avut nici macar o ceartă banală in tot timpul ăsta. Din din punctul meu de vedere este o realizare imensă, pt că ăștia doi turbo kids ai noștri îți sug viața

    Mai sunt chestii mărunte și relativ banale comparativ cu cele de sus (care mi-au schimbat cursul de fiecare dată). Deși sunt exagerat de analitic in viața cotidiană, când e și la mine momentul să o gândesc, intră domne ceva-n mine și adio logică, trăiască impulsul și intuiția. Dar nu mă plâng, mai mai că m-as lauda 🙂

    0

    • #114
      Arhi

      stai, ce gloante, alo?!

    • Mi-ai luat vorba din tastatura…bufnitza, nu ne lasă așa…

    • #116

      Ce ușor e sa atragi atenția cu câteva cuvinte fără detalii 🙂
      Glumesc, chiar au fost urmăriți și gloanțe, doar că povestea nu e așa dramatică pe cât sună. E mai degrabă o parodie reușită. E destul de lungă dar incerc să o scurtez, probabil va ieși o varză, aia e.
      Deci punctul 2 in detalii:
      Certuri cu doamna, eu departe rău ea in Romania. Îi zic adio pt că ea era prea doamna să trăiască viața pe care o trăiam eu la momentul ăla (cercetare la universitate in colț de Europă, deci ea mă vedea „umblând toată ziua în teniși, cu ghiozdanul in spate și cu foita de ploaie”, că plouă nume pe insule). După ce i zic adio, stand singur și cugetând, parcă mi se părea că pierd iubirea vieții și decid sa îmi fac viața mai ca n filme. Așa că repede Bubi jumate de bursă pe un zbor acasă a doua zi, la București. Noaptea dorm rău spre deloc,a doua zi in avion și la capitală. De la capitală da i jumate de țară cu autobuzul, apoi ajuns acasă iau mașina și mai da i jumătate de țară la volan, spre doamnă. Pe la jumătatea drumului cu mașina, un nene șofer profesionist pe tir din Polonia stătea lejer pe banda 2. Eu, justițiar pe stil Vali de dincolo, dat cu farul, cu claxonul. Văd că nu înțelege, zic că în Polonia o fi altfel, și depășesc pe banda 1. Când ajung la jumătate, profesionistul pac viraj ușor dreapta, contact, eu și mașina pac rigolă. Cred că era cea mai adâncă rigolă din Romania, căci mașina răsturnată pe o parte era fix la nivelul asfaltului. In momentul rigolei îmi aduc aminte când am decis sa mi fac viața ca n filme și n am gândit: unde dai și unde crapă. Film ai vrut, fecior? Ia aici serial!
      După ce verific că sunt întreg, ies pe geam afară din mașină și, stand in picioare pe portieră (măduva era în rigolă pe lateral, da?) îmi aprins o țigară și mă simt și prost și deștept in același timp. Românii plini de spirit civic opriți să facă poze cu dezastrul mă compătimeau, chemau toți ambulanțe și poliții in același timp, îmi ziceau să mă dau jos de pe portieră că o strâmb și mai tare, îmi spuneau că șoferul care m a lovit a plecat și nu au reușit să îi ia numărul, „ne pare rău, băiete”.
      Vine ambulanta și poliția. Intru in ambulanță la control, privesc ok

      0

    • #117

      Și apoi semnez că nu vreau internare.
      Urmează poliția. Aici incepe distracția, fiindcă în cunosc pe Vasile, agent cu multe linii pe umăr. Gras, transpirat (acțiunea se întâmplă vara) au ieșit agitat. Îi povestesc ce s a întâmplat, confirma pictata și cu declarațiile martorilor și apoi aparat dar și tăiat îmi spune că trebuie să îmi terțiar singur mașina, că nu au cum să l prindă. Nu prea înțelegeam eu aici de ce am simțit așa o ușurare din partea lui, dar aveam să mai petrec multe ore cu Vasile.
      Cheama Vasile e platforma de tractare și așteptăm toții (cu tot cu o familie de bucureșteni, martori la accident, care nu se dădea plecată) venirea ei. Între timp, din sens opus vine un Alfa Romeo cu numere de Italia, taie toate 4 benzile peste dubla continuă și oprește largă mine și lângă Vasile. E greu sa va explic in cuvinte fața lui Vasile, a fost moment de Oscar. In câteva secunde Vasile își revine și îi strigă la coleg (începător, doar o liniuță pe umăr): scoate cătușele că îl arestam pe broscar! Dar italianul, băiat trăit în civilizație, se da repede jos din mașină, cuve la mine și la Vasile și zice repede ceva in italiană și îi dă lui Vasile o hârtie. Eu înțeleg ceva cu accident, urmărire și cam atât. Vede italianul că nu nu se învârt rotitele și își cheamă prietena din mașină, româncă frumoasă, să ne explice ea. Tanti reușește într o română a la Raducioiu sa ne spună povestea: erau în spatele meu cu două mașini și au văzut tot accidentul. Când tirul nu a oprit, sufletul lui de om bun, doamne ajută, a început urmărirea tirului. Problemă, tirul mergea cu viteza și se pare că erau în convoi, 4 tiruri. Cumva a reușit să ajungă în spatele celui care m a scos din drum și a notat numărul de înmatriculare. Și așa, a venit el frumos, a întors peste dubla continuă și ni l a dat. Vasile era blocat, se vedea că are un conflict intern serios. In cele din urmă sa prin stație și începe urmărirea cu girofare. M au băgat în mașină și dă i bătaie. Noi nu am apucat sa urmărim ceva, căci ceva colegi de a lui Vasile i ai oprit deja au se întorceau cu ei ale locul accidentului, cu toate 4 tirurile.

      Mă lungesc groaznic și nu sunt nici la jumătate, așa că tai :/
      In secție, aflu că separarea lui Vasile e legata de nunta la care trebuia să meargă în acea zi, două ce ieșea din tură. Dar tura lui tocmai aceea sa devină una dubla și el știa asta. Mai știa și că nevasta sa nu înțelegea natura meseriei lui. De aici, stările lui Vasile pe parcursul acelei zile pai fi obiect de studiu la toate școlile de psihologie umană avansata.
      A urmat o poveste întreaga și lungă cu căutatul translator de poloneză. In lista lor de la secție nu aveau decât de rusă, așa că câine a decis că o fi tot la fel cu poloneza. Nimeni din secție nu avea curaj sa conteste șosele lui Vasile. A fost Stan și Bran poarta asta. Un translator era la băi la Olănești sau așa ceva, altă doamnă murise iar am treilea nu era de găsit nicăieri. Detaliile și stările lui Vasile…
      Deci fara translator, a început Vasile să vorbească românește cu polonezul, care refuza sa semneze procesul verbal. La o distanta de 15 cm de fata polonezului, Vasile îi explica pe un grai foarte apăsat, folosind toate înjurăturile inventate și neinventate, ce o sa i facă el dacă nu semnează procesul verbal. Polonezul nimic, lua pixul de la Vasile și îl punea pe masă. Deja era al multulea telefon in care îi spunea soției că e la muncă și că dacă nu încetează cu telefoanele, nu mai merge la nici o nunta nici ea nici el. Din nou, mai rar om expresiv ca Vasile.
      Totul s a schimbat însă când un coleg bătrân și trecut prin multe,a decis să intre și el în sala de ședințe unde eram eu, polonezul, Vasile și tânărul partener al lui, care cerceta legile internaționale în speranța găsirii unei soluții pt salvarea mariajului lui Vasile. Bătrânul s a asezat lângă polonez, cu mult calm. A scos pistolul și i a scos încărcătorul, după care l ea pus pe masă. Apoi, întinzând se pe scaun, bagă mâna in buzunarul pantalonilor și scoate un pumn de gloanțe. Le da drumul cu zgomot pe masă. Eu, polonezul, Vasile și tânărul coleg eram hipnotizați de mișcările lente ale bătrânului vulpoi, cred că nici nu clipeam. Bătrânul a început să așeze gloanțele in cap, unul langa altul, in linie. Când a terminat, a luat încărcătorul și a început să bage glonț cu glonț, click, click, clack, click,click,clack… Eram vrăjiți cu toții. Când a terminat, a băgat încărcătorul in pistol, apoi a băgat arma in teaca de la brâu. S a ridicat și înainte să plece, ridica pixul de pe masa și îl îndreapta spre polonez. Asta îl ia, semnează procesul verbal (in română)lasă pixul jos și se uită la bătrân. Bătrânul aprobă din cap și iese. Față de să scoată un cuvânt, a reușit în 5 minute ceea ce Vasile nu a putut in 4 ore.
      Ai mai urmat câteva faze haioase cu Vasile la 130+ kg fugind prin secție, dar în mare asta e povestea cu urmăririle și gloanțele 🙂

      Probabil că am fost mega incoerent, scriu pe telefon la 11 noaptea cu copilul in brațe încercând să îl adorm. Dar măcar am mai ras singur încă odată de dragul lui Vasile 🙂
      Și da, povestea e cât de genuine se poate, fără nici macar o floricică 😉

      3

    • Asta merita publicat ca articol. Vai, cât de mișto ai scris!

  36. #119

    O sa spun ce nu am facut…in loc sa gandesc ca un bărbat matur…si sa imi bag picioarele intr-un oraș unde si asa nu mai am pe nimeni…am preferat sa ma leg de job,de familie….si uite asa au trecut 3 ani de distanta in care am invatat sa mor zilnic pe din interior….urmarea e usor de citit…dar e prea târziu…acuma deja e prea târziu.

    2

    • #120
      Arhi

      niciodata nu e prea tarziu, pentru nimic. doar daca esti mort. atunci da, e tarziu. pana atunci, nu

  37. #121

    1. Ocupat postu’ de vioara a 2-a aproape un an jumate (era casatorita). Da, stiu, le-am auzit toate. Eram indragostit lulea si nu mi-a pasat. Identitati false oriunde mergeam, adrese de e-mail nesalvate pe nici un device, facute special pentru comunicare incognito. Delegatii inventate, ordine de deplasare vizate, tot tacamu. N-a aflat nimeni niciodata. M-a rupt pe dinauntru intr-un final si am cedat.

    ..4 ani mai tarziu..

    2. Mi s-a pus pata grav, m-am indragostit la distanta.. (n-am ajuns pana la dilema cu cine se muta). Scapat pe baza de magie de relatia ei de atunci.. Mii de kilometri parcursi, atractie din’aia alchimica, scantei, scandal si artificii, tot tacamu’. Femeie fix pe gustu’ meu, cu personalitate puternica, incapatanata, ambitioasa..
    Numa’ unu’ dintre noi a fost indragostit. Si pentru cealalta s-a dovedit prea mult. Karma’s a bitch.

    .. inca imi rup gatu’ pe strada cand le simt parfumul pe altcineva.

    Pentru un om rational si calculat in viata de zi cu zi, cand ma prinde valu’, fac toate tampeniile pamantului.

    0

  38. #122

    1. Nu am plecat in anul 2 de facultate intr-o alta tara cu bursa. Nu mi-a cerut-o el, dar eram atat de indragostita ca …nici n-a fost nevoie. Pe repede inainte cativa ani mai tarziu ne-am despartit pentru ca ne certam intr-un mare hal si fel.
    La 2 luni distanta de la spus „Adio” mi-am intalnit actualul sot cu care am cei mai grozavi copii de pe planeta (pentru mine, normal). Daca plecam, nu as fi avut copiii pe care ii am acum si nici partenerul de viata de acum. Asa ca pentru ei a fost. 🙂

    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Ieri am primit carnetul de note al fiului, unde am constatat, cu surpriză, că are FB la religie. A întrebat maică-sa învățătoare de ce, răspunsul a fost simplu – S-a înscris el la religie, pentru că îi place. Fiul meu, care are 7 ani, s-a înscris singur la ora de religie și primește […]

Pentru că e aproape weekend și pentru că o să fiu destul de ocupat, am făcut poll-ul oficial care să dea relevanța internetului funcție de realitate. La ultimul poll pus aici, Barna câștiga cu vreo 65%. Mă gândeam că ori votăm frumos, conform conștiinței, ori am eu audiență de USR-iști, conform opțiunilor mele […]

Acum un an și ceva scriam acest articol, legat de personalitatea lui Klaus AduAruncătorul, din care citez: Am zis și o mai zic. Dacă, la alegeri, vor rămâne, în turul 2, Johannis și Pandele Vrânceanu Firea Șicâțiormaififost, merg și votez cu cordelina din voluntari. Oricum, datorită lui Johannis, funcția de președinte a […]