Scris de Nea Ilie de la Sculărie

Nu știu pe unde-am citit, întâmplări din scara blocului cu clanțe mânjite, chestii de-astea și mi-ați adus aminte de Pistel.
Pistel (încă de pe la 14 ani) era un zdrahon de băiat, cu ceva deficiențe în a pronunța litera R, dar solid, bine legat și cu ceafa lată.
Dar avea și el o slăbiciune, îi era frică de fantome, de morți, moroi, chestii de-astea… ce știu eu cum o fi fost crescut el și cine i-a băgat în cap tâmpeniile astea, ideea e că umbla cu un cățel de usturoi în buzunar.

Și moare un vecin de-al lui la parter, Pistel stătea la 2. Nu vă zic ce fel de bloc era ăla în care stătea. Jegos, gunoaie peste tot, tomberon nu era, adunau o dată pe lună gunoaiele într-un tractor și le duceau la groapă. Un jeg de nedescris… Bine, și-năuntru, mai ceva ca afară… Era unu’, nea Burghelea, tot pe la parter, care-și ținea măgarul în apartament. Vă zic sincer, ți-era și frică să treci pe lângă bloc. Ca-n Rio de Janeiro.

Și cum vă ziceam, moare un vecin de-al lui de la parter. Noi veneam de prin Costinești pe la 3 dimineața, hop Pistel în fața blocului.
Cum ne-a văzut s-a luminat la față.
– Ce faj’mă Pistele pe-aicea? De ce nu te duci acasă?
– Bă dă-l în morții mă-sii și pă bețivul ăla c-a murit și nu mai pot să dorm. Mi-e și frică să trec pe hol…
– Bă Pistele, nu se întâmplă, bă, nimic. Nu e niciun moroi, treci liniștit.
– Bă, Ioane, eu am și tămâie și usturoi la mine, contează dacă le țin în același buzunar?
Acuma, zăpăcitul ăla de Ion n-a avut ce face și l-a îmbârligat și mai tare:
– Nu bă, Pistele, nu contează, uite cum faci: te ții c-o mână de usturoi, îți faci cruce cu limba și cu cealaltă mână bați în ușă la mort și fuge moroiul. Nu mai vine.

Și-l auzim pe Pistel cum intră pâș-pâș în bezna scării fluierând – de frică, normal – și după câțiva pași bate într-o ușă. În momentul ăla, măgarul lui nea Burghelea, de spaima bătăii în ușă începe să ragă și se-aude o bufnitură de om căzut.
Când am intrat în scară l-am găsit pe Pistel pe jos, era săracul alb la față și fără vlagă și când și-a revenit nu știa dacă noi suntem prietenii lui sau moroii care l-au înconjurat.
– – – – – –
A, de fapt am vrut să vă zic că Pistel a lucrat o vreme pe la Mazăre dar după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Mazăre l-au trimis acasă.
Acuma e nu-știu-ce consilier pe la Primăria comunei, ceva cu asociațiile de producători. Vă dați seama, usturoi direct de la producător.