Citeam din urmă articole, dinainte de a avea copiii și râdeam în sinea mea, cât de naiv puteam să fiu când vorbeam despre creșterea copiilor, educația lor și restul. Câte presupuneri greșite și opinii citite din cărți tâmpe avea, jesus.

De fapt, practic, un singur lucru l-am făcut așa cum l-am gândit de atunci. Copiilor mei nu le e frică de mine, așa cum îmi era mie de părinții mei. Ei nu știu ce înseamnă să fii bătut și, când le mai povesteam că există copii care, drept pedeapsă pentru ce au făcut, încasează pumni, picioare, bătăi cu cureaua, primeam doar priviri neîncrezătoare, gen Fii serios, tati, tu glumești. Ah, și nu îmi vorbesc cu dumneavoastră, lucru pe care l-am urât din adâncul sufletului. De fapt, fiul mă alintă Bostănel…

Cât despre așteptările pe care le ai de la viitorii copii, nici alea.
Fiicăi îi place să meargă la karate, fiul urăște din suflet sportul ăla. Fiica e în echipa de fotbal a școlii, fiul dă în minge cu 2 picioare stângi, dar îi place baschetul și, mic cum e, reușește să bage la coșul de baschet. Fiica pictează și desenează, fiul este la stadiu linie linie și-un rotund, ca să îi iasă un om.

Pe de altă parte, eram noi destul de demotivați de faptul că fiului nu îi plac literele și scrisul în general. Și cum vorbeam despre asta, fiul, deodată ne trântește:
– Dar tati, eu ADOR matematica, nu trebuie să îmi placă chiar orice.

Și așa am aflat eu că lui îi place, de fapt, matematica, că știe să facă adunări și scăderi cu numere mari și alte chestii. Lucruri care nu i s-au părut important de menționat, desigur.

Și mă bucur, și mă mândresc că sunt omuleții mei și las asta în scris ca să poată citi și ei, când vor fi interesați.
Din păcate, încă există oameni care își doresc copii, dar cuantifică asta în bani, timp, carieră și alte prostii. Pentru că, desigur, când vei da colțul, banii și cariera vor fi extrem de importante și îți vei închide ochii privindu-le, pentru a săpa o ultimă urmă pe retina ta.