Ieri am luat un taxi, după ce am lăsat mașina la spălat de tapițerie, să mă duc prin city, la plimbare. Taximetristul, un pic brunet, adică brunet bine. Mașina, o gioarsă de logan de la pelicanul, iar în spate mirosea a vomă.

Din vorbă în vorbă, aflăm că e prima zi a taximetristului și că se grăbește la mama unui client. De fapt, sună mai bine dialogul.

– Mă grăbeam rău, eram în drum spre mama unui client, dar dacă m-ați oprit, am zis să nu pierd cursa.
– Păi cum așa, ce treabă aveți cu mama clientului?
– Clientul m-a luat de la obor și mi-a zis să mergem până la Udriște. La Udriște a zis că nu mai vrea la Udriște, să mergem până la Dorobanți. La Dorobanți, s-a dat jos, a intrat până undeva.
– Și? A fugit??
– Nu, a ieșit afară și mi-a zis să mă duc la mama lui, la piață la Obor, că îmi plătește cursa, că el nu are nici un ban.
– Și credeți că o să vă plătească?
– Păi cum nu, dacă așa mi-a zis??

Sancta simplicitas, am ieșit de acolo hohotind de râs, nici mirosul de vomă nu mă mai deranja. I-am lăsat 3 lei, să își mai acopere din viitoarea pagubă…

Singurul regret e că nu voi afla niciodată ce s-a întâmplat cu mama clientului.