Ieri după masă, ploua la mine cu clăbuci. Din cei mari, gabarit depășit, plus norii ăștia.
Moment în care eu trebuia să plec de acasă, la o întâlnire de afaceri.

Așa că mă sui în mașină, plin de elan, mă usuc, pentru că în cei 5 metri de la ușă până la mașină m-a făcut ciuciulete, pornesc și dau să întorc.

Teroare.
În fața casei mele e un câmp, câmp pe care intru eu când vreau să întorc. Din păcate, asta am gândit-o cu spatele, pentru că nu am realizat că argila de pe câmp e transformată în clisă.

Și am intrat cu fordul direct în ea, scufundând roțile din față până la butuc și, prin urmare, nemaireușind să mai ies de acolo, în nici un fel.

Abia azi, după ce am săpat jumătate de oră în spatele roților, ca să nu mai fie picată în groapă, am reușit să o scot, tras de un bob cat, care săracu s-a chinuit ceva să scoată cele 1.4 tone din mormântul de noroi.

Cam așa arăta cerul aseară.
Poza e făcută cu telefonul, așa că a ieșit chiar bine, în condițiile respective.