S-a trezit cu gandul la ea. Nu o putea avea in fata ochilor decat pe ea, fierbinte, in el. Trebuia sa o aiba, trebuia.
Focul sau o cuprindea, o incolacea, o facea sa tremure. Dupa o scurta perioada, a inceput sa scoata un sunet, ah, atat de dulce sunet. Era semnul ca e aproape gata, trebuia doar sa dea drumul…dar nu, mai stau, o mai las, sa se chinuie, sa ii vada zvarcolirile….sa ii simta tremurul…oh, e prea mult, asteptarea il ucide, trebuie sa termine, trebuie….sa puna doua lingurite de cafea in ibricul de pe foc, sa bea si el cafeaua de dimineata.