Poveste cu părăsiţi de soartă

Înainte de a pune filmele de la nuntă, doar o vorbă.

Până să intram în biserică, am fost în Cişmigiu să facem poze. Şi în timp ce făceam pozele, a început să se audă un plânset ca de om.
Un câine fusese călcat de o maşină. Practic jumătatea inferioară se mai ţinea în piele. Şi un om al străzilor l-a luat din stradă şi l-a adus în parc. Şi-a dat jos haina de pe el şi la pus pe ea, ca să nu stea direct pe iarbă. Îl mângâia şi îi vorbea, încercând să îi aline durerea agoniei.

Şi plângea lângă el…

Mi-a curs şi mie o lacrimă, pentru durerea lor….

Gabriela Firea vrea să închidă acest site.

Poți contribui la eforturile mele cu un abonament de 3 USD

12 comentarii

  1. 😐 ce trist 😐

    Thumb up 0
  2. :(( trist trist trist

    Thumb up 0
  3. Ultimu’ stinge lumina… pentru ca nici unul dintre noi nu ar fi facut ce a facut omul strazii, ma bate din ce in ce mai tare gandul ca ar cam fi cazul sa pleam in sihastrie….

    Thumb up 0
  4. Cuvintele sunt de prisos. Sper doar ca nimeni sa nu moara singur. Sa existe pentru fiecare dintre noi un om care sa-si dea jos haina si sa verse o lacrima sincera… 🙁

    Thumb up 0
  5. #5

    laura, de murit, intotdeauna vei muri singur…

    Thumb up 0
  6. arhi..mai vesel va rugam

    Thumb up 0
  7. #7

    cipoc, nu intotdeauna viata e vesela

    Thumb up 0
  8. #8

    Da arhi, putin mai vesel … mai bine mai bagai un post cu rahat ca tot iti place subiectul

    Thumb up 0
  9. simpatic cristian asta

    Thumb up 0
  10. Chiar trebuia sa imi strici seara? 🙁

    Thumb up 0
  11. #11

    Hmmm, destul de trist.Nu neaparat din cauza povestii tale.Nu cunosc pe nimeni care sa dea dovada de atata compasiune.

    Thumb up 0
  12. faza naspa este ca foarte rar gasesti asa oameni sa faca ce-a facut acel om al strazii

    Thumb up 0