POVESTEA MORCOVELULUI, PARDON, A LIVE-ULUI RATAT

Scris de M.O

Mă trezesc dimineață muncitorii care de mai bine de jumătate de an mi-au trântit o ditamai construcție chiar în geamul dorsal al apartamentului meu duplex – that is – o cameră + baia pentru că în bucătărie nu prea intru, mi-e frică de oale și cratițe. Iar de cuțite nu mă ating, sunt periculoase pentru ăștia… labili.

-Băi, Ghiță, băga-mi-aș 3ula, adă șublerul ăla odată și ia și o bere în deplasare!
Wtf, cât o fi ceasul? 7.30. Mă duc la bucătărie înaintea băii să pun de ceai de lămâie, beau în fiecare dimineață pentru a-mi păstra silueta sinapselor. Nu se vede, nu contează, perseverez. Așea, pun de ceai, înjur muncitorii, mă duc la baie, mă uit în oglindă. Îmi spun în gând… (normal că în gând, că eu-s mai dark așa, vorbesc când tac):

”Băi, vecinu, ce mi-ai făcut ieri, de arăt așa nașpa? Ieri ziua, of course, noaptea e cu nevasta. (altu’!) Zici că n-am dormit de 25 de ani”. Plus că am petrecut noaptea cu foarfeca și am decupat la buburuze, albinuțe, coropișnițe și alte arătări gâzoase de mi-au sărit capacele și buricele degetelor, cf. fișei postului de vreo opt anișori în business.

Oare cum repar fațada? La 9 am întâlnire cu colegii – cei doi consăteni, mai exact. (din foștii colegi din școala generală pe care i-am revăzut recent, unii chiar după 25 de ani, și cu care m-am conversant pe un grup din decadenta rețea feisbuci) Am vrut să o anulez dar iar zice lumea că mă supăr, că am ce am cu cine am, că puii mei ce mai zic ei, nu mă înțeleg eu pe mine, darămite ei pe mine.

Bun, văd eu ce fac, mai am timp. Bag în priză placa de păr. M-aș tunde zero dar nu am timp acum. Poate mâine. Jap, jap, întind 2-3 șuvițe, mă plictisesc și de păr. Las’ că e bun așa, lui Robert nu-i plac oricum blondele, Mirela nu observă. Acum… cu ce mă îmbrac? Blugi și o bluză neapărat cu mâneca lungă, semăn cu bunica, d-zeu s-o ierte, pentru ea era mare rușine să umble cu mâna descoperită. Eu o țâță o pot descoperi dar mâna…. neah. Ok, doar n-oi călca vreo rochie, doamne ferește, nici nu am rochii, am un cămeșoi de noapte în caz de noaptea morților vii să nu ies așa în nădragi.

Unde am rămas? Placa am uitat-o în priză. Pute toată casa a ars. Amestecat cu mirosul de la pamperșii mamei iese parfum de tei, nu alta. ”Băi, își face efect ceaiul, arde grăsimile, să mor eu” – îmi spuneam în gând, umflându-mi nările.

Tre să mă machiez, eu nici nu duc gunoiul nemachiată, nu de alta dar nu știi de unde sare Făt-Frumos, poate din ghenă. Sau din Mădălina Ghenă. Anyway… tre să ajung la colegi cu istorisirea. Beau ceaiul, mă trece ceva – nu mă trece, lasă, fac când vin, poate nu vin la noapte. Iau și 2 antidepresive, una nu ajunge, dacă intru live?!

Se face 8 jumate. Dau cu tuș pe la ochi, bineînțeles îmi fac dungi aiurea, mă și murdăresc pe nas cu o dungă. Bun, merge și bursuc așa să mă prezint. Nu Nicoleta Bursuc (o altă colegă). Nicoleta Luciu nici atât, prunele nu se compară, ferească-sfântul, cu pepenii. Greșesc dungile, dau pe deasupra cu waterproof ceva, dacă îmi dau lacrimile când îl văd pe Robert? Are ăsta așa un efect asupra femeilor trecute de 39 de ani, ceva de speriat.

Băi, tre să mă dau cu ruj. Wtf, roș, cum e moda în cartier – nu editura lui Erizanu, ci cele 2-3 străzi pe unde împing multiplicatoarele cărucioarele moderne cu roți made in Italy-, îl am pe ăla de se-ntinde de la yves-rocher natural caca maca scump hidratant. Nu-i nimic, mă întind și eu dacă e nevoie. Nu e cazul cu colegul – mai ales în public, cu colega nici atât sau… mai că aș încerca și o întindere de-asta sensibiloasă ca-ntre femei.

Îmi iau poșeta, bineînțeles neasortată, eu mereu am poșete aiurea, că nu-mi plac, dacă aș putea să merg numai cu telefonul dar portofelul meu e doldora de bani deci îi trebuie poșeta lui, caut de chei, de bani, văd un ordin de plată ce trebuia dus ieri la bancă. Fuck, am uitat, iau altul gol, lasă că-l scriu pe drum după ăla de ieri. Îmi pun rujul tacticos în caz de nevoie, mă mai ung la botic de vreo 3 ori și la fundul genții – surpriză – într-o pungă – 7 morcovei de-aia mici, baby, dulci. Au rămas de ieri de la ‘plimbarea’ cu vecinul. Ăla, zgârcit, nu-mi dă nimic de mâncare ori mă ține la cură de slăbire, se teme să nu-mi crească fundul ca al nevesti-sii deși tot ce am eu e un fund și o mică afacere din care doar primul se observă, așa că mai arunc în poșetă câte un morcovel, un biscuițel, o bănănuță, un vibrator, pardon, castravecior. Las morcoveii acolo. Poate mă ia cu foame cât vorbește Robert ca televizorul lăsat deschis pe Insula iubirii.
Sună telefonul:
-D-na director, ce faceți? În traducere: ce faci, fa(tă) nebuno? Mergi azi să mâncăm un păstrăv la Bicaz, ne legănăm pe ponton, glumim, râdem, ne destrăbălăm, fără tine nu are farmec, alea alea…
-Dl președinte (discuție între patroni, nica nu știți) să văd, la ce ora? Am treabă, comenzi, clienți și… am o întâlnire cu niște colegi…
-Ha ha ha, se strica ăla de râs la telefon, așa se cheamă acum? Întâlnire cu colegi, pfaaaai. De când ești așa secretoasa? Zi, fată, că te duci cu X.
-Pe bune, mă întâlnesc cu niște colegi. Dar poți veni să mă iei totuși, văd eu cum fac. (ha, m-am scos, l-am prostit să mă ducă până la Profi să o iau pe Mirela, doar n-oi merge pe jos să-mi stric și părul și rujul și tușul de la vânt).

Așea, mă lasă omul în zonă, cu hliziturile de rigoare că nu crede că mă întâlnesc cu colegii. Greu mai scapi de etichete, să mor eu. Se lipesc și acolo stau, mai ceva ca autocolantul pe fundul licuricilor plastifiați care ornează clasele dintr-un sat din Tulcea. Mă pierd în detalii… Apare Mirela, cu 10 minute întârziere, timp în care 2 bătrânei (nu împreună, unul după altul) se uită lung la mine și zâmbesc a… viață. Mă gândesc eu: ”băi, totuși, nu-s caz pierdut, mai am o speranță dacă provoc un zâmbet măcar a…. ‘hehe, dacă eram mai tânăr’, ‘dacă erau alte circumstanțe’, ‘dacă și cu parcă se f7teau într-o barcă’”. Mă rog… nu mă rog, că-s atee…

Discutăm ca fetele: ce bronzată ești, ce mișto a fost la mare, rufe, chestii, copii etc ș.a.
Ajungem la Tosca (singura cofetărie din Roman city recunoscută intergalactic) la 9 fără 5. Colegul nema. Scriu ordinul de plată. Apare colegul agale cu sictirul de rigoare. Tâgâdâm, tâgâdâm. Moacă de cățel adormit. Îi aud gândurile:
”Băi, frate, mă iau astea cu Lavinia (lady Lavinia fiind o fostă colegă de care prințul Robert fusese înamorat în perioada primelor tuleie, colegă care venise recent în vizită în orașul natal și se întâlnise pe șestache cu colegul care o filmă în cimitir și pusese live-ul pe grupul colegilor – dacă nu ați înțeles, nu-i nimic, e ceva fără importanță) cu cimitirul, inchiziție ce mai… Ia uite-le cum stau pregătite dar le trântesc un live, să-mi moară toți boilieșii la fundul bălții (boilies-ul fiind un fel de râmă cu studii superioare folosit de pescarii moderni), abia aștept.”

Știam că lui Robert îi plac live-urile, virtualul, scrisul și oralul, îi tai macaroana din start. ”Poate te prind cu telefonul, cu poze, cu alea alea. Noi suntem fete serioase, eu mai ales, cu sferele mele, nu fac live decât în cămeșoi sau mai bine fără. Mai bine fac love decât live.” Băi ce contează o literă…. darămite o propoziție, de film nici nu mai spun.

Ce s-a discutat au scris colegii mei pe grup, mai sus sau mai jos sau cum vine comentariul/postarea sau cu dus-întors ca picioarele filmate ale Lavinei: mare, țâțe, buci, bărbați porci, femei nebune, grup, colegi, marea întâlnire, carte – tipărită cu ocazia mirobolantului grup, sorcove, Lavinia – că arată bine sau nu, gagică belă sau nu – Robert e topit sau deloc, cimitir – aici cu cimitirul – pentru mine e cam nașpa, sunt eu vitează, sarcastică, eroină dar pentru mine cimitirul este… rană vie cusută cu fire ruginite. În fine… Colegul dezumflat, bosumflat, ne asigură că s-a comportat civilizat cu Lavinia.

Discuții în toi. Mai mult mârâieli, moftureli, cel puțin din partea mea. Apare o localnică cu fuste colorate:
– Dă și mie… bla bla, îi spune lui Robert, dă și mie șefu, ești țigan de-al meu. O repezim toți.
Mă uit la el, cu tricoul lui alb (nu observ dacă e și boțit și nici nu văd prin material nimic, la dracu!) și bronzat… tricou ce-l face și mai bronzat… dar arată al dracului de bine… nu tricoul, iliescu-pitt ăsta al nostru.

Mirela se grăbește, se face ceasul 10, vă dați seama ce mult am discutat… o oră… pfaaai. Ne pupăm, ne salutăm. Așea, mai verific bipuielile telefonului, iar vin 2 comenzi, m-am scos, saint-jacques mănânc mâine nu morcovi. Băi, am uitat de morcovi! Și Mirela a plecat.

Mai rămânem noi, eu cu Robert, scot morcoveii și ne apucăm să mâncăm din pungă. Mai bla bla ceva ceva fără chef vreo jumătate de oră de afaceri, de serviciu, de Mirela că a plecat, de Lavinia când mai vine, lui Robert îi vine să mă strângă de gât nu alta la cât de antipatică-i sunt… se agită, se frământă, nu știe cum să plece mai repede. Ca să pricepeți – colegul meu și-a spart capul când era mic și de atunci se teme de pereți, de spațiile închise. Posibil –mai mult ca sigur, să fi căzut la picioarele vreunei fete, de aici temerea, să nu zic panica, de a fi singur cu o fată, femeie, babă – în cazul meu, într-un spațiu ce presupune cel puțin 3 pereți. Având în vedere că stăteam pe terasă la Tosca, sursa panicii lui este bruneta cu tocuri de acasă, nicidecum pereții sau pereții de acasă… anyway… plecăm care încotro după 7 morcovei și un live ratat. (M.O.)

105 comentarii

  1. what da fuck i just (semi)read

    • nu am nicio idee. cred ca la ora 4 daca ma trezesti dupa 2 ore de somn sunt mai coerent decat porcaria de mai sus, text lorem ipsum!

    • #3

      face si mie cineva un rezumat si sa spuna unde se petrece actiunea?
      ps. daca e in romania nu ma mai intereseaza rezumatul, merci.

    • #4

      chiar in text spune: dacă nu ați înțeles, nu-i nimic, e ceva fără importanță. qed

    • #5

      Am avut toată bunăvoința, am rezistat până la întinsul a câtorva șuvițe cu placa…apoi am sărit direct la comentarii să verific daca sunt misogina. Nu sunt. Afară de dollo, feher, carioca si lorena lupu (cu moderație) nu am mai găsit femei citibile.

  2. #6

    Cred ca este primul text citit din care efectiv nu am inteles nimic dar cred ca este din cauza ca am “decat” 8 clase.
    Ca sa nu va pierdeti timpul am sa rezum: se scoala una dimeata, ne povesteste cum se machiaza si pe urma am pierdut firul actiunii…si la sfarsit se intalneste cu unul Robert la o terasa.

  3. #14

    E, asa da. Bravo! Sa mai vii pe la noi.

  4. #15

    Nu știu cine a scris, însă sigur nu e om.

    • #16

      Nucred ca e Tim!

    • #17

      Cum nu stii mă, nu vezi c-a semnat M.O? Mama Omida, ce dreacu’….

    • #18

      Aoleooooo, stai mă așea…. M-a lovit revelația mînca-ți-aș…
      Deci… Blonda… 40 (și ceva), țîțe, o sună președintele și s-ar fute… asta se peterece-n Roman, unde e deputată….. ELENA UDREA???? Wtf?? Nuți??

  5. #19

    Hmmm…Tim este invidios nici macar el in perioadele cu adevarat bune nu poate egala asa ceva.Un nou standard de “performanta” a fost atins.

  6. #20

    Babaeti… asta e din ‘asa gandesc femeile’. Geaba incerci sa pricepi ceva. Dar e dragut, partea cu buburuze cel putin.

  7. #21

    In timp ce citeam am vazut cum degetele mele se apropiau incet de priza, noroc ca m-am oprit din citit. Era sa mor.

  8. #22

    incercam si noi sa dam un feedback serios domnitei?

    • #23

      Un feedback cat se poate de serios și sincer: la jumătatea textului mi-am băgat p%%a in el. Prea haotic

    • #24

      Serios- nu am înțeles nimic, mult prea multe paranteze în paranteze și nu exista nici un fir al acțiunii, nu am înțeles ce vrea sa spună sau care e sensul textului. Daca trebuia să fie descrierea unei zile normale e extrem de complicat cu figuri de stil. Însă am reținut că e singura, fund bun, sociabila și atee, din Roman. Încă lucrez la partea cu morcoveii.

    • #25

      Ok, daca intai imi spune ce fumeaza, ii dau eu feedback de feedback..

    • de doua ori l-am citit si nu am inteles nimic! na feedback..

    • #27

      Da ce ? Textul e serios ? E normal ?

    • #28

      Oricat de seriosi am incerca sa fim, si indulgenti, si binevoitori si cum vrei tu, avem si noi limitele noastre! Serios, text scris haotic, cu un umor fortat pe alocuri, inexistent in general, fara final, practic o insiruire alambicata de ganduri si fapte. Te provoc sa ne faci tu un rezumat in 3 fraze, sa te vedem daca poti.

    • #29

      nu am putut…

    • #30

      Pentru feedback serios cred ca imi dai block.
      E fix cum imi imaginam ca gandeste o femeie, mai ales o moldoveanca. O fi bine, o fi rau habar nu am, uneori ma incurc cu moldovence asa ca pnm.
      Singura chestie care mi-a placut e ca nu vede lumea chiar atat de intunecata si ca subiectul abordat putea fi chiar relaxant daca aveau sens propozitiile.
      Ce nu mi-a placut in schimb, ce a vrut sa spuna ca eu n-am inteles? In 2017 se mai fac glume cu morcovi? uite un morcov, arata ca un penis, hai sa radem.
      Media salariului pe aici e de cel putin 2000 si ceva, uneori ne dai articole ca pentru asistati sociali si votanti psd si apoi te plangi ca e comentatorul de cacat.

    • #31

      Eu n-am rezistat decat pana la 20%, apoi am trecut la comentarii.

    • #32

      Fid bec iz fifti…????

    • #33

      am rezistat eroic pana la machiaj. n-am inteles nimic. pe post de feedback ii dau domnisoarei un pont. megaimage angajeaza casiere.

    • #34

      Am ajuns greu pana la momentul in care o suna “presedintele” si am renuntat.

    • #35

      Înțeleg ca e posibil grasa, bogata, blonda și s-ar fute , și cu președintele și cu Robert și cu vecinu’. 40 ANd single ca trăiește cu mamica dar are ceva bănuți . Poate ii investește intr-un curs ceva și învață sa scrie .

    • #36

      delirium tremens

    • #37

      Daca dam feedback serios te superi pe.noi ca suntem nesimtiti si sarim calul…

    • incercam boss, dar care e subiectul?

    • #39

      E Curvette cumva?

  9. #40

    Feedback serios domnitei: sunt femeie, dar n-am inteles nimic. E boring, greu de urmarit. Ce-i cu morcovii?

  10. #44

    Eeeeeee Macarena!

  11. O sa cred ca am baut eu prea mult.

    • Nu, nu bausem prea mult, din pacate. Ce am citit chiar nu are sens.

  12. N-am rezistat să citesc tot.

  13. #48

    Cartea asta e scrisa de Ramona.

  14. #50

    Zgomotul si furia…atat!

  15. Ideile din text sunt alambicate, greu de urmărit. Efectiv nu înțeleg nici care e ideea principală, nici ce vrea să zică în jurul ei. Sunt sigur că încerca să transmită ceva dar după al treilea paragraf deja săream peste propoziții. Nu-mi dau seama cine rostește fiecare dialog și ce încearcă ideea din dialog să transmită. E introspecție? Sunt cuvinte rostite de un interlocutor?
    A încercat ea să pară spontană și la zi cu terminologia de stradă (”băi”, ”arătări gâzoase”, ”jap-jap”, ”țâță”) dar a ieșit ceva ce-i presărat parcă de interjecții care pot însemna orice.
    Poate e prea dură critica dar ceruseși un feedback serios.

    • #52

      Nici ea nu stie, cel mai probabil a incercat sa puna pe foaie tot ce i-a trecut prin cap intr-o anumita perioada de timp. Din primele propozitii mi-am dat seama ca e vorba de cineva din zona moldovei.
      Cred ca e ceva chestie specifica femeilor de pe acolo, habar nu ai despre ce vorbesc sau care e scopul discutiei. Zici ca n-au vorbit toata ziua si cand prind ocazia spun tot la gramada.

  16. #53

    Am citit tot! De doua ori.
    Cartea unde o gasesc?

  17. #54

    Anii ’70, revista Urzica, poșta redacției:
    Pierdut talent, aducătorului recompensă.

  18. #55

    Astia o sa ne plateasca pensiile?

  19. #56

    Am citit tot da’ am ametit. Regret minutele pierdute, pls not again.

  20. #57

    Mie mi-a plăcut. Ar mai trebui să fie atentă la structură pentru că unele paragrafe sunt lungi, mai ales pentru stilul alert în care povestește. Dar mie mi-a plăcut, destul de amuzant (a se citi autoironic) pentru a mai vrea să mai citesc și altceva. Și tocmai modul în care a scris îl face deosebit, pentru mine. Prefer oricând așa ceva decât mură-n gură. Dar poate-s din ăia 0.01% cărora le plac așa ceva.

    • #58

      Nu e vb d mura’n gura, treaba e ca nu poti sa te exprimi in scris la fel cum te exprimi oral, mai ales daca tinzi sa dai prea multe detalii si pierzi ideea principala. Daca textul nu era scris de o persoana tanara care foloseste jargonul tipic “coolnessului” as fi avut impresia ca vorbesc cu vecina mea dilie care tine 10 pisici si 3 caini in apartament!

  21. #59

    Bai, nu- i chiar rau. Stiu reteta, se iau 1000- 1500 de cuvinte se pun in blender si asta e. Data viitoare poate iese mai bine. Ramane intrebarea: i- a facut oralul sau nu?

  22. greu, greu de citit la ora asta… si concluzia? pana la urma ce face cu morcovii si cu prunele? nu are finalizare

  23. #61

    Nu înțelegeți voi modernismul, asta e problema. E un text in stil nou, doar cei care consumă raw-vegan il pot intelege.

  24. #62

    pana pe la jumatatea textului credeam ca e vorba de Cetin … disappointed …

    • #63

      Ar fi vrut el sa poata folosi placa de indreptat par…

  25. #64

    Sunt indignat de miștourile dure cu care o lapidați fără drept de apel pe biata autoare. Nu așa se face critică de întâmpinare, tovarăși! Propun o abordare nuanțată și ancorată în realitățile Weltanschauungului romașcan. Romanul este un satelit pipernicit care dă târcoale hămăind glorioasei capitale județene, perla Moldovei, Koh-i-Noor-ul Bistriței, Piatra-Neamț. În mod similar, “Roman Vodă” prăsește promoții gălăgioase îndopate cu excepțioanlism unterprovincial și asmuțite în van asupra Citadelei Sapiențiale care este “Petru Rareș”, printre absolvenții căruia se numără și umil subsemnatul. Deci muie Roman, n-o să învățați niciodată ca lumea subjonctivul imperfect, va ia și Bicazul și Târgu Neamț! Așa, revenind la fragmentul din “Ulise” de mai sus: n-am înțeles nimic, zero spre minus infinit umor, jocuri de cuvinte banale și forțate, CARE E FAZA CU MORCOVII?!?!?, prea multe chestii închipuit “funny” înghesuite de-a valma, CARE E FAZA CU MORCOVII?!?!?. Mi-e dor de Nea Ilie:)

  26. Pe la placa de par arsă și pamperșii materni, eram palid.
    După aia, am orbit.

  27. #67

    Cu toată indulgența, la a treia frază am început să citesc pe sărite. După încă5 fraze m-am oprit.
    Nu-i nimic de văzut sau înțeles, doar text mult și prost nelegat.

  28. respect, doamnă! nu ştiu cum reuşiţi să aveţi starea asta de dimineaţă, în mod natural… eu reuşesc arareori să o ating, doar noaptea, şi după cantităţi impresionante de alcool!

  29. #69

    1 – Individa se crede superdeșteaptă .
    2 – O mânca în cur să se laude că e ceva șefă.
    3 – S-ar arde de s-ar rupe , că e nefu–tă de o veșnicie.

  30. #70

    Rezistat pana la jumatate. Cine duce textul pana la final, are o bere de la mine.

  31. #71

    din astea le citeau baietilor in portocaliu la Guantanamo, bedtime stories, cu fundal de Nine Inch Nails….

  32. #72

    Feedback-ul de până acum cred că este destul de obiectiv, dacă scoți esența din zeflemea. În plus, prea multe comparații pe metru cub de text. De la un moment dat te ia cu capu’… e greu de urmărit și renunți să mai citești. Plus, cât de rablagită să fii, să te ponegrești la fiecare paragraf? Nu găsesc umorul în asta și nici linia narativă nu ajută.

  33. #73

    Am reușit să citesc până la 8 jumate. Sorry.

  34. #74

    Sa ridice mana cine a citit tot pana la capat :) Dupa placa de par i-am dat un sroll down… unde manca niste morcovi cu unu Rober…
    Si eu am o sora la Constanta…

  35. #75

    Mi-a plăcut. Că un tufai scurt, pe nepișate.

    Oricum, la stilul domnisoarei, se pișă cu boltă pe părerile noastre.

  36. #76

    Fără supărare dar textul e slab. Se încearcă ceva umor, însă … Una peste alta (!) zici că e partea aia de dinainte de ”acțiune” de la porn. Doar că aici nu a mai fost ”acțiunea”, deci e fără finalizare.

    Cum ar veni – cam lungă introducera pentru o punguță de morcovi mâncați pe terasă și un ”live” ratat.

  37. #77

    Deci e pur si simplu necitibil. Ba mai mult…parca mi-a marit starea de anxietate. Este exact genul modern de scris si mega premiat de toti hipsterii. Zici ca e gandirea unui autist asupra scrierilor lui cioran. What the fuck is this 5h1t?

  38. Asa arata ADHD in scris. Prescurtari, dezacorduri, englezisme gratuite, abuz de virgule, propozitii care uita predicatul, o droaie de personaje introduse direct cu numele fara nici macar o sugestie despre cum se raporteaza acestea la povestitor.

    Am citit textul de 3 ori. Tot nu mi-am dat seama care e treaba cu morcovii si live-ul.

  39. #81

    OK, daca se doreste un feedback sincer, parerea mea e ca nu scrie rau, dar e prea studiat, prea cautat efectul asta haotic, nu stiu ce vrea sa fie, un soi de dicteu automat a la Faulkner, dar n-a iesit deloc ce trebuie. Pare artificial si fortat.

  40. feedback foarte serios. sa se apuce de scris comunicate de presa. ar rupe piata

  41. #83

    Astea nu-s chestii pe care le spun femeile la telefon si pe care le uita dupa ce inchid? De ce le-ai mai scrie pentru eternitate daca si maine e fix la fel? Macar am recunoscut o gramada de clisee de exprimare din Moldova. Aproape ca am simtit si accentul

  42. #84

    Pare ca exista o oarecare complexitate in privinta corpului domnisoarei.

    Cred ca inserarea unei poze ar ajuta cititorii sa finalizeze…textul.

  43. #85

    Multumesc pentru publicare, pentru lectura si pentru feedback.

    • #86

      Asta mi s-a parut okeish, dar cealalta e nepublicabila, nu am inteles nimic…si cred ca nici astia nu mai stau la inca una, o sa imi dea foc la site.

    • #87

      @Cetin – pai astia sunt crescuti de mana ta, nu? :mrgreen:

    • #88

      E un stil nou in blogosfera. Stilul chou. Adeque varza. Mai.bine baga un sir lung de onomatopee ornate pe aici pe colo.cu niscaiva engleza.

  44. #89

    Cred ca e reclama la baby carrots. Eu asta am inteles.

  45. #91

    Spectaculos!!!
    Singura chestie gresita e ca nu a folosit caps lock tot timpul. E pacat.
    Altfel, singurul om care poate da un feedback real e domnul Petre Mihai Stoica in felul lui unic, special.
    P.s. tim e pe faras. Nu ai cum sa bati noile varfuri.

  46. #92

    Am încercat, pe bune că am încercat! Am citit tot textul. De două ori. Nu reușesc să-mi dau seama dacă s-a terminat sau mai urmează, m-am încurcat în personaje și în acțiune. Haos! Ori fumează ceva bun, ori are probleme la mansardă. E prima oară când mă derutează în asemenea hal un text.

  47. #93

    E multiperspectiva, ma. Ea, el, catelu…se intrepatrund gandurile lor.

  48. #94

    Mie mi-a plăcut stilul miserupist al doamnei, e bine ca mai aflam cum trăiesc femeile independente din zilele noastre.
    Totuși e cam lung pentru un blog unde articolele nu depășesc 30 de propoziții, asa ca am fost luat prin surprindere.

  49. #95

    Am ceva treaba in Ronan saptamana viitoare. O sa am grija stau departe de cofetaria Tosca.

  50. #96

    E fantastic cum un articol abulic aduce atatea comentarii.

    • #97

      Dsr mai ales ce comenteaza. Pt ca asa mizerie tb taxata.

  51. #98

    Ce poa’ sa insemne spiritul de turma romanesc… Au fost de-ajuns vreo trei destepti sa comenteze ca n-au inteles nimic si s-a repezit si restul turmei. Unii chiar au recunoscut ca nu au avut rabdare sa citeasca. No, eu, daca as avea asemenea cititori, m-as debarasa de ei fara nici un regret pentru ca, spre deosebire de alte genuri literare, la genul satira si umor este recomandat ca cititorii sa fie cel putin la fel de destepti ca autorii. Revenind la text, am gasit cateva expresii si jocuri de cuvinte foarte faine, ceea ce compenseaza incoerenta aparenta a povestirii. Un text bun, as mai citi cu siguranta si altele de acest fel.

    • #99

      Noi te lasam sa te debarasezi tu de noi. Stai sa vezi ca nu ne suparam!

    • #100

      Hai lasa gargara unele texte sunt de necitit oricat de ingaduitor ai fi cu autorul.Acesta este unul din texte.

    • Textul e ilizibil. Genul ăla de text care n-ar primi răspuns dacă l-ar trimite la o editură.
      Argumentul ”m-aș debarasa de astfel de cititori” e ilar. Tu, ca autor, n-ai un cuvânt de spus în asta. Nu e ca și cum e perogativa ta să-i accepți sau nu. Cititorii vin, citesc și deschid gura. Cealaltă chestie – cea cu ”este recomandat ca cititorii sa fie cel putin la fel de destepti ca autorii” e un nonsens total. E ca și cum, brusc, literatura dintr-o anumită nișă a beletristicii e condiționată de IQ. Cu atât mai mult satira, care e cel mai lejer stil și prinde tocmai la pătura de jos a societății, lol.

    • #102

      Pacanele, ma faci sa ma.rad, bre. Vorbesti de zici ca ai.fost crescut de gugustiuci.
      Te pup.

  52. #103

    Se numeşte grafomanie şi, din păcate, nu există leac.

  53. #104

    Deci ce-a vrut sa zica autoarea?

  54. #105

    Asta e rezultatul cand vrei sa te caci asupra ta din dorinta de a fi amuzant