Povesti de viață: Mama mea e mai nașpa decât mama ta


Discuție catharsis dintre 2 oameni anonimi, pe o mesagerie:

Daca vrei sa o postezi am sa te rog sa o pui sub anonimat, nu voi fi probabil niciodata pregatita sa ies public cu asta:
- stiu cum e sa cresti cu amandoi parintii care cred ca nu s-au mai iubit din primul an de casnicie, a fost tipic romanesc, au stat impreuna pentru noi, copiii, si ce "bine" ne-au facut
- nu s-au batut intre ei, bataia venea spre noi, pentru ca deh, eram copii neascultatori, iar cureaua e sfanta...mai ales cand dupa o sesiune de curea cateva zile la rand nu mai puteai sta bine pe scaun...ajuta la musculatura probabil
- cearta dintre ei si betia lui o placere.... si o mandrie sa iti vezi tatal cazand in fata blocului si tu copil adolescent sa-l duci in casa cu buza sparta
- tipetele mamei sunt o mangaiere care te va urmari pentru tot restul vietii...iar ajutorul dat in cresterea increderii...de nepretuit (nu-ti mai pune fusta scurta nu vezi ca ai picioarele groase ca niste butuci? ....De ce nu te duci sa dai interviu la televiziune? Pentru ca acolo va trebui sa "iesi la o cafea" pentru o emisiune! Si ce , te duci o data si esti aranjata)
- primele lectii de manipulare si victimizare de la mama le-am invatat, atunci cand orice discutie se oprea la "vreau sa vina moartea sa ma ia, sa scapati de mine"
- sa mai zic si de acea responsabilizare nedorita, verbalizata chiar de nenumarate ori, dar impusa a primului nascut de a purta de grija fratilor mai mici, ce conta ca eram la fel de copil si eu si voiam sa fiu copil ...voiam doar liniste si sa citesc

- te inteleg
eu, tata vitreg de la 3 ani
ca sa nu creasca copilul fara tata
cea mai persistenta imagine a mea, la 5 ani, tata o dadea pe mama cu capul de tocul usii si tasnea sangele
acum sunt amandoi foarte evlaviosi si urmaresc trinitas in fiecare dimineata

- ce dragut 😞
prima mea amintire este de pe la aprox 3 ani, evident o bataie, pentru ca am fost fortata sa impart tot ce aveam

- eu am 42 de ani si mi-e frica de intuneric. pedeapsa lor preferata, cand faceam prostii, incepand cu 3 ani, era sa ma inchida in baie, pe intuneric si sa ma lase acolo...nu stiu cat

- am nicercat de cateva ori sa discut cu ea matur si a zis sa o las cu psihologia din filmele americane, am trecut si prin faza alcoolului mult, noroc de prieteni buni ca nu a fost si sex mult si prost :)( am lucrat barman in discoteca mafiotului local din mangalia beinur, deic posibilitatea de a alege alte cai era acolo ) acum doar am inchis usa si am ars podul...chiar si asa dau cu sageti prin rude ca nu ii vizitez...singurul regret este ca nu am plecat mai devreme

- e singura solutie
de 2 ani nu i-am mai vazut deloc
si intentionez sa ne vedem la proxima inmormantare
a lor sau a mea

- si eu cam la fel, ma mira ca sora-mea cu 2 copii acum nu vede lucrurile asa de grave cum le vad eu, dar ma bucura ca frati-miu mai mic cu 12 ani a decis inca de la facultate sa plece cat mai departe

- la mine a reusit sa mi-i faca inamici pe ambii frati
de multe ori ma intreb daca sunt un om rau ca doresc sa moara odata ca sa putem sa traim si noi.

- pe frati-miu nu mai avea cum sa-l intoarca, mi l-au pus in brate la propriu fiindca eram cea mare si "trebuia" sa fiu responsabila si sa-i ajut :))
deci nu sunt singura cu aceste ganduri

- i-am crescut pe amandoi
le spalam scutecele pline de cacat, si aveam 6 ani. iar acum ma urasc amandoi, pentru ca am vorbit urat cu mami si nu inteleg ca ea are dreptate, nu eu cu curvele mele

- eu pot sa le multumesc doar pentru cartile aduse in casa

- ha, ca mi-am adus aminte de la capsuna ta 🙂 eu urasca capsunile si bananele, iarna pe piata banane si portocale, facea doamna piata si inevitabil lua un snop de banane si o intrebam de fiecare data daca a luat si 2-3 portocale, de fiecare data "uita"...iarna dupa iarna

- nu cred ca am mancat vreodata banane si portocale cand eram mic, nu aveam bani de dat pe prostii:))))))
asta e un fel de concurc gen My mommy is worse than your mommy :))))))))

- ceva de genul :))
aia cu banii pe prostii a fost folosita de cate ori am vrut sa ma inscriu in vreun club sportiv, era total neinteresant pentru ei

- auzi, esti sigura ca nu suntem frati sau ceva?:))))

- dar olimpiade, da, si premiii...facuse panoplie pe hol de coronite si fiindca in clasa a 3-a am indraznit sa iau doar 2 a pus chenar si a lasat spatiul gol prezentandu-l tuturor musafirilor

- eu eram cel mai bun portar de la juniorii lui dinamo si mi-a interzis sa mai merg la club pentru ca pierdusem manusile de portar la un antrenament.

- pai cred ca toti aveau aceeasi pufoaica la indemana
tata maistru militar, primul lucru la solda era sa puna toata unitatea fondul clasei de bautura ca apoi le luau nevestele banii si cafeaua era invariabil cu vodca de dimineata

- nu am inteles decat recent de ce de fapt tatal meu a lasat-o si a plecat de nebun
intotdeauna am considerat ca el era de vina si ca ea era o sfanta
dupa multi ani, am pus cap la cap tot comportamentul ei in societate, familie, rude si noi
si am realizat ce scarba e de fapt

- si eu mor pe toate cacaturile ale amotivationale ca femeile vor sa ii vindece pe bietii baieti defecti, cand de fapt ele sunt adevaratele vrajitoare malefice

- sora maica-mii era toata ziua pe barbacsu:
IOANEE LASA BAUTURA
IOANEE NU MAI FI BETIV
Ion, practic, voia sa bea un pahar de vin, din vinul lui, zilnic
asa credea el ca e sanatos
atata l-a futut la cap, o viata
ca la batranete a intrat pur si simplu in alcool si nu a mai iesit niciodata
iar aia era Eu am incercat toata viata, dar nu am avut cu cine, un alcoolic nenorocit
Ion fiind o bomboana de om

- eu mai mor si pe nevestele / mamele care le cumpara si chiloti barbatilor
si sunatul, controlul pas cu pas, e cel mai jignitor
daca vrea sa futa va fute cu tot controlul, am lucrat barman 8 ani, cea mai buna lectie de psihologie ever :))

- ca tip divortat si recasatorit, pot sa confirm:))))

- si logica aia de sfanta cretina : curva aia a spart casa, bai nene, ca sa intre aia in casa cineva trebuia sa lase usa deschisa

- cu corolarul
daca esti divortat, e rusine

- o da, sigur ai facut ceva naspa

- practic, divortul meu de mama a inceput atunci cand trebuia sa mergem la tara, la inmormantarea unei rude
si mi-a interzis sa o iau pe nevasta-mea
ca ea nu a imbatranit sa o fac eu de ras
si brusc nevasta-mea a devenit curva aia
well...
final drop

- eu le-am zis cand am crescut ca sa aiba mare grija cum se comporta ca s-ar putea sa afle ca m-am casatorit dupa ce se va intampla, au venit la nunta, simpli invitati, nu stiu cum s-au simitit si nici nu ma intereseaza
si divortul meu de ei a fost cand am venit la mangalia la nunta unei prietene si am luat masina lu' tata, care avea frane mai mult nu de era sa intram in gard...cand i-am reprosat acest lucru a zis ca a condus al meu nesabuit..a, da? ok...
ce nu stiu ei e ca al meu a fost cel care a insistat in primii ani sa ii vizitam macar de complezenta si nu intelegea de ce ma crispez cand ma apropii de mangalia, dupa aia cu masina si o alta masa unde tata beata a interbat cand ii dam nepoti , a decis si el ca de acum mai mergem cand mai vreau eu si inca se mira cum de am ramas oarecum normali :))

- ah, nu cred ca stie ca m-am casatorit a 2 a oara:D

- la mine nu stie ca am reusit sa iau licenta dupa 10 ani, fiinca avand acea scoala a victimizarii tot zicea ca daca o sa vada diploma aia de licenta o s-o puna in rama...nu o s-o vada
asa cum nu stie ca am avut o sarcina pierduta, s-a scapat sora-mea intro discutie cu ea
mancat o cratima

26 comentarii

  1. #1

    Lasa ca stiu si eu situatii inverse. Ruda de-a mea. Baiat de la tara. Fiind copilul cel mai mic, stiti cum se practica, i-au luat masina parintii, l-au ajutat sa isi faca o casa (in aceeasi curte, dar mai putin important), i-au dat si bani de una alta, pentru ca la final cand erau bolnavi si pe moarte, sa vina alti frati sa aiba grija de ei, pentru ca mezinul nu voia sa ridice un deget. Sunt drame de ambele tabere... care pana la urma nu ar trebui sa fie tabere diferite ...

    Thumb up 18

    • #2

      Cunosc un caz identic cu cel prezentat de tine. Mezinul lins in cur pana nu se poate, ca doar e baiat si e "ala micu", aruncat cu bani in el desi parintii erau destul de saraci. Schimbat 6 masini in 4 ani, pe toate vandut mult in pierdere, mutat cu ei intr-o casa cu cladiri separate. Ei, acum el e plecat la mii de km departare, are pretentii de mostenire a casei cand se duc batranii, dar i-a vizitat de 2 ori in ultimii 10 ani, ii ajuta cu maxim 100 euro pe an pt lemne si ii suna cand are el chef, adica spre deloc.

      Thumb up 7

    • #3

      Trebuia sa apara si Gica Contra de undeva...

      Thumb up 2

    • #4

      Nu sunt Gica contra, doar spun ca asa cum sunt parinti ratati, asa sunt si copii ratati. De fapt, oameni ratati in general....

      Thumb up 11

    • #5

      Well, mie nu mi se pare chiar gica-contra. Cel mai probabil povestile fratilor celor pupati in cur seamana cu cele de mai sus.

      Thumb up 10

    • #6

      Am trimis și eu o poveste de-asta de viață, da' n-a vrut șeriful s-o publice, că cică nu e de jale, nu are suferință în ea... Dacă ar ști el... Mai respins ca mine nu cred c-a fost decât Internet Explorer când cerea să fie default brauzăr.

      Thumb up 32

    • #7

      de ce minți bai cu atâta nerușinare, ca ți-am publicat toate rebuturile de povestiri:)))) TOATE!!

    • #8

      ia caută în emailurile de la mine titlul "Povești de viață"
      ps: glumeam, baroane, nu vreau să publici toate rebuturile :))))))))))

      Thumb up 0

    • #9

      pai nu ai zis, uai, să nu o public, ca recunoaște nevastă-ta?

    • #10

      Aoleo, da, las-o așea ceva vreme să apuc să-mi iau și eu mașină nouă, pe urmă... dacă vrea și ea una...

      Thumb up 3

  2. #11

    superbe astea cu "stiu eu mai bine", "stiu eu pe cineva care ....."
    e experienta lor, e nasol, e trist. banuiesc ca sunt multi in situatia asta. ce e cel mai trist e ca sunt si mai multi care isi doresc ca o experienta asa fericita sa devina lege. Coalitia pentru familia traditionala rules !!!

    Thumb up 6

  3. #12

    Mi-a trantit si mie maicanea o faza fara sa isi dea seama si i-am dat cu logica-n cap pana nu ia mai trebuit, cand m-am plictisit m-am urcat in masina si am plecat sa beau o cafea. M-a sunat peste vreo ora ca e gata mancarea si ne-am vazut de treburi. Acum cativa ani ar fi stat diferit lucrurile.
    Cel mai bine daca reusesti sa scapi de ei, sa consideri ca nu mai exista si aia e. Nu iti mai poti recupera timpul pierdut asa ca de ce sa il strici pe ala de il mai ai.
    Lu taicamiu i-am zis ca sunt in tara si cand mi-a zis sa vin pe la el i-am zis ca 20 de ani mi-a tot zis sa plec, sa imi zica 20 de ani sa vin si poate o sa ma gandesc sa vin.
    Plm e mult pana maine.

    Thumb up 25

  4. #13

    Stabat mater dolorosa :) Într-o anumită măsură e mai ușor să-ți bagi picioarele în mame din alea eminamente nașpa. Lucrurile se complică când te pricopsești cu una bipolară, deopotrivă mișto-independentă-nonconformistă și aberantă-sufocantă-decăzută în conformisme de țață după o anumită vârstă. M-a distrat maică-mea când, după ce s-a împăcat cam târziu cu ideea că fi-su suge pula, mi-a pus în vedere că ar trebui să renunț la liota de sigisbei from the hood și să-mi găsesc pe cineva mai upper middle class. Îl și văd pe ginerică ideal, directoraș tiré à quatre épingles, aducându-i flori și spunându-i drăgăstos „mamă”.

    Thumb up 68

    • #14

      da tata s-a impacat cu gandul sau vorbeste cu sticlele?

      Thumb up 10

    • #15

      Tata e o liniuță imaculată (hă hă) pe certificatul de naștere

      Thumb up 3

    • #16

      Maithun, esti Maurice Munteanu?

      Thumb up 4

  5. #17

    Pe cat de mare noroc am avut de parinti, pe atat de mare ghinion a avut sotia de ai ei.
    Bai, niste oameni de nimic, genul ala care daca le ceri ajutorul, iti promit in luna si-n stele, te lasa sa astepti ca proasta (cum a stat sotia) 6 luni de zile si te lasa cu buza umflata la soare cand iti faci curaj si ii intrebi daca totusi se rezolva ceva sau nu (desi ei te asigurasera ca totul e ca si aranjat).
    Ba mai mult, dupa niste faze nasoale de astea, le-am pus in vedere ca nu ar fi frumos sa promita daca nu sunt in stare sa se tina de promisiuni, moment in care ... am fost certat, asta ca sa ma exprim academic.
    Drept dovada, ei vor sta in saracia lor de judet, eu in frumusetea asta de judet, vreo 500-600 km distanta si or sa isi vada fata si nepoatele cand o sa slabesc de la 114kg cate am la 85 kg cat ar trebui sa am. Si daca de tigari si Coca-Cola m-am lasat, de dulciuri si fast food de-al naibii nu ma las.

    Thumb up 21

  6. #18

    Povestile astea imi amintesc de alea horror citite pe https://www.reddit.com/r/JUSTNOMIL/ (just no mother in law). Cam aceleasi povesti, dar din perspectiva nurorii/ginerelui. Si de obicei fiul/fiica nu isi da seama cam cat a fost de abuzat toata viata pana cand nu se comporta in acelasi fel cu copiii lui/ei sau cu partenerul.

    Thumb up 5

  7. #19

    Cei mai multi dintre acesti parinti nici nu isi dau seama cat de distructiv este comportamentul lor, din contra se considera modele de urmat. Am experimentat asta de curand cand mama m-a chemat foarte bucuroasa sa imi citeasca un articol despre o tipa care se plangea de proprii parinti (era vorba despre agresiuni fizice si verbale combinate cu interzicerea multor activitati normale) si sa imi spuna mandra "vezi ce inseamna parinte rau, si ce parinte bun sunt eu", in conditiile in care se facea vinovata de exact acelasi comportament.

    Thumb up 23

  8. #20

    bre, da' ci dea cuvinti.....

    Thumb up 4

  9. #21

    Bai sa imi fut una...
    Zici ca am crescut cu aceeasi parinti. Bautura, scandal, batai. Ah, nu pot sa injur atat cat as vrea acum si imi tremura mana de nervi cand scriu.

    Thumb up 6

  10. #22

    Am avut si eu parinti de cacat, toata ziua ma trimiteau sa ma joc, cand sa intru si eu in bibleoteca sa pun mana pe niste carti sa citesc, ei ma luau de acolo si ma trimiteau restul zilei la Playstation.

    Imi amintesc odata ca nu mi-au dat ciorba pentru ca nu am vrut sa mananc toata ciocolata.
    Din cauza educatiei lor de cacat am ajuns sa nu pot relationa bine cu fetele. Nu pot sa am mai mult de 3 femei deodata fara sa stie una de cealalta. Cand stiu ca toti prietenii mei au cel putin 14 amante mie imi e rusine cu 3! Cu ce am gresit doamne?

    Thumb up 30

  11. #23

    No iar tre sa va umplu frijideru. Tocmai ce mi-ati amintit de jigodia ce trebuia sa-mi hie mama. Babaetz, ce mult mi-as fi dorit sa-mi fie macar straina precum unul de pe strada. Voi imi sunteti mai familie decat scarba aia :(

    Thumb up 9

  12. Treaba cu parinti ce nu se iubesc si toata tensiunea ce se rasfrange asupra copiilor nu mi-e straina. Adaugam o mama indoctrinata religios care a reusit sa ma faca incapabila sa am o relatie cu un barbat (desi stiu sigur ca sunt hetero, ca imi plac de mor) dar care acum se declara nemultumita ca nu snt casatorita si ca nu ii fac nepoti.

    Doua lucruri bune a facut: de cand eram copil m-a indemnat sa citesc, chiar fortat, pentru ca citesc de pe la 4 ani si mi-a repetat in adolescenta "pasarile cand invata sa zboare parasesc cuibul". Normal ca ea nu e multumita cu rezultatele celor singurelor doua lucruri facute bine.

    Am ajuns destul de bine si i-am mai scapat ceva bani, motiv sa se laude e meritul ei ca am ajuns unde am ajuns. Nici nu ii trece prin cap ca am ajuns "asa" ca sa nu mai depind de nimeni niciodata, sa nu mai fiu nevoita sa suport abuz fizic si emotional doar pentru un acoperis deasupra capului.

    Mor pe dinauntru cand observ comportamentul ei la alti oameni cu care interactionez.

    Toti avem dramele noastre, nu exista tutorial pentru a fi un parinte bun. Dar unii nici macar nu incearca.

    Thumb up 16

  13. #25

    Nori negri se involbureaza in sufletul meu de fiecare data cind deschid cutia cu amintiri.
    Am citit si bifat cam tot:
    - tata cules beat din parc, mama mahalagioaca, scandaluri, batai intre ei si apoi descarcarea frustrarilor pe noi, copiii. Si da, acum sint evlaviosi.
    -asteptarile revarsate asupra noastra ( "ma faci de ris!" "toate celelalte mame se lauda cu copiii lor, eu cu ce ma pot lauda de la voi?" "colega mea are doua fete harnice, lingi mac pe jos acasa "),
    -responsabilitatea fortata ("tu esti cea mai mare, trebuie sa ai grija de astia mici"-- intr-o zi ne-au lasat afara la joaca, cu conditia sa ne intoarcem dupa o ora. In parc, intrebam ora pe cite un adult (aveam vreo 9 ani). Cind a expirat timpul, l-am luat pe frate-meu (5 ani) din invirtitoare dar sor-mea (cam 7 ani) n-a vrut sa coboare din leagan. "Duceti-va voi, eu vin mai tirziu!" Ma gindeam, infricosata, ca daca nu ne intoarcem acasa, o sa luam bataie (eu mai mult, ca eram responsabila puradeilor) si nu ne mai lasa afara; daca ma intorc fara ea, o sa iau bataie numai eu, ca am lasat-o, dar macar saptamina urmatoare mai ieseam la joaca. Cu inima cit un purice, m-am prezentat acasa de mina cu frate-meu. Am argumentat ca eu voiam sa respect acordul, dar nu am putut-o lua cu forta pe sor-mea. "Las-ca vine ea acasa!" Am rasuflat usurata ca nu m-au altoit. Dupa 10 minute suna cineva la usa: "aici sta o fetita care era in parc? A cazut din leagan si si-a spart capul, a lesinat, am chemat salvarea, veniti repede!" Au luat-o amindoi la goana. Pina cind s-a intors tata (mama a plecat cu salvarea la spital) am plins si m-am pregatit de incasat. Eram intr-atit de terorizata de gindul ca era in responsabilitatea mea si nu avusesem grija de ea, o lasasem singura...
    Iar cind, dupa niste ani, in urma unui "accident" a aparut ultima sora , faptul ca ma intrebau pe strada fara nici o jena daca era copilul meu ( expresia cea mai voalata fiind "e bine cu copil mic, domnisoara?" ) era ultima mea problema, principala fiind impartirea timpului intre studiat, citit si tinutul plodului pe rind cu cealalta sora (frate-miu era scutit). Eu nu stiu ce fac adolescentii in timpul lor liber, n-am trait partea asta. N-am prietene din adolescenta.
    Sau temele acasa? Cu mine au stat in primul an, apoi au vazut ca ma descurc, m-au lasat de capul meu. Insa a devenit obligatie sa verific eu temele celorlalti. Iar daca sor-mea de bine de rau, ceva incropea si apoi a refuzat sa o controlez (pe motive de rivalitate intre surori), cu frate-meu era un chin. Lua note mici din cauza ca eu nu ii explicam bine, ca nu imi dadeam interesul, nu ca vorbeam degeaba in timp ce el privea pe pereti. Dupa ce repetam de citeva ori rezolvarea unui exercitiu de clasa primara, cu explicarea pasajelor, il surprindeam cum se uita dupa muste. Atunci imi saltau nervii, uneori ii trageam cu cartea-n cap si ii dadeam foaia "copie rezolvarea pe caiet!" apoi ma refugiam in cartile mele. Evident, a ramas stabilit ca n-a fost un elev eminent din cauza ca eu i-am tras citeva carti in cap.
    -"mincarea nu se arunca, e pacat!", se minca chiar daca era stricata, sa ne invatam minte sa mai facem mofturi
    -increderea in sine? Doar daca eram validati de altii. Daca invatatoarea, vecinii, rudele, cunostintele ziceau ca eram copil bun, aveam titlul asta. Daca se lamenta careva , eram pe cale de a deveni golanca. N-o sa uit cum stateam linistita la tv si a intrat taica-miu in casa, inca inainte de a se descalta, fara buna-ziua, a venit drept la mine si mi-a plesnit o palma dupa cap de-am vazut stele verzi. Se intilnise cu vecina, care s-a plins ca n-am salutat-o (n-o puteam suporta, aceeasi baba pe care el o injura mereu ca era mahalagioaica si bagacioasa) "vrei sa se duca sa te reclame la scoala?"
    -dupa liceu, am vinturat posibilitatea de a da examen la facultate. Maica-mea s-a enervat instant "eu nu mai pot sa te mai tin trintora pe spatele meu alti ani! Sa te duci sa muncesti, sa te intretii!" Isi plingea in pumni de ciuda. Probabil a mai vorbit cu colege sau cunostinte, careva o fi convins-o , 2-3 saptamini inainte de data examenelor mi-a spus "ei, daca vrei sa dai examen la facultate, eu te las, dar nu te stresa prea tare". Evident a fost dezamagita ca am picat, deci oricum nu eram destul de buna si nu mi-am dat interesul.
    -prietenele mele se mirau ca, locuind cu parintii, dadeam bani in casa, din salariul meu ("vrei sa pleci? Marita-te! " imi spunea maica-mea. "Ca n-o sa pleci asa, sa ma faci de ris in lume!" A ascultat-o sor-mea. S-a maritat cu primul care i-a iesit in cale. Dupa 3 ani si un copil, au divortat). Mie mi se parea normal sa contribui la cheltuielile casei, apoi de rusinea vecinilor, am inceput sa platesc si datoriile de ani de zile de la intretinere. Sigura de intrarile suplimentare, maica-mea si-a facut curaj sa divorteze. Alt scandal, alta distractie.
    -Spre deosebire de Anonima, mama nu m-ar fi lasat cu fuste scurte pina la genunchi "ca ti se vede curul si ce zice lumea?" Tot ca ea, i-am spus sa aiba grija, ca o sa se trezeasca ca m-am maritat si nici n-o s-o invit.
    -
    -
    -Bonus: situatia mezinului "lins in coarne", care a ramas in casa cu ea, dupa ce noi, fetele, ne-am facut un rost al nostru, fiecare pe drumul ei (fara scurtatura maritisului, ca nici amarita aia dupa divort nu s-a intors acasa, si-a luat o casa in chirie). Iar mezinul nu repara o stricaciune, nu da o mina de vopsea pentru ca" nu e casa lui, mostenirea" se va imparti tuturor". Dar beneficiaza de imbunatatirile necesare unui minim de confort , platite de noi, astelalte. Mama se plinge ca n-o ajuta nici macar la cumparaturi, dar "ce sa fac? Sa-l dau afara din casa? Ma doare inima ca e si el copilul meu!"

    Am si citeva amintiri frumoase, nu ma intreba acum care sint, ca trebuie sa scormonesc si celelalte sint ca baloanele cu heliu, se inalta primele. Am avut noroc de nana, cea care m-a botezat. Ea mi-a cultivat pasiunea pentru citit. De aia mama m-a inscris la biblioteca de cartier.
    Acum, la virsta ei de atunci, imi dau seama ca am unele apucaturi identice si incerc sa le corectez. Sper sa reusesc sa nu cad in cealalta extrema. Probabil ca oleaca de dreptate tot are Petronela Rotar (acestblogdenervi) cind ne indeamna sa mergem la psiholog, macar sa incercam sa vindecam traumele din copilariile noastre. Eu tot incerc sa-mi spun ca n-am de ce sa ma victimizez, alea erau timpurile, am fost (cel putin ) o generatie crescuta asa. Uneori faptul de a sti ca nu ai fost singurul care a trait anumite chestii, ajuta. Nu e indeajuns, dar macar simti ca nu era (in totalitate) vina ta , ca n-ai priceput ce se astepta de la tine, ca nu puteai fi la inaltimea asteptarilor lor, niciodata.
    Iar daca ai fi fost, oricum n-aveai sapca.

    Thumb up 11

  14. #26

    Cine dracu sta sa citeasca toata lalaiala aia cu eu am fost mai trist decat tine, blabla, oameni in toata firea. Ma gandesc ca i-a marcat , dar cel putin unul din ei e deja la varsta a doua, era cazul sa treaca de mult peste asta, eventual sa aiba propria familie in care sa nu repete genul asta de erori, ori pur si simplu, sa traiasca cum vrea si sa aiba alta stare de spirit.

    Thumb up 0