Scris de I.I.

Nu imi este rusine sa recunosc ca sunt barbat gay. Sunt open, asa m-am nascut, asa traiesc si asa o sa mor.

Multa lume crede ca noi, gay-ii, facem sex mult. In mare pare, este adevarat. Numai ca, avem si noi sentimente. Anul trecut am cunoscut un tip de care, m-am indragostit. Sunt inca indragostit de el, il iubesc numai ca, cu timpul, ne-am dat seama ca nu suntem compatibili.

In linii mari, fara a intra in fiecare problema pe care noi 2 am avut-o, el imi ofera niste “firmituri” iar eu trebuie sa le accept. Si am facut-o. Pana la un punct, cand nu am putut. Am discutat cu el, inteleg de ce e asa, numai ca, nu mai pot accepta.

Daca iubesti pe cineva, chiar trebuie sa accepti orice lucru doar pentru ca el e asa si nu se va schimba niciodata?

In 99% din cazuri, l-am pus pe el pe primul loc. In 1% din cazuri, cand m-am pus si eu pe primul loc, nu prea i-a convenit.

Nu ne potrivim, nu suntem unul pentru celalalt – am ajuns la concluzia asta amandoi – dar, eu ce ma fac? Inca sunt indragostit de el, il iubesc!

Da, stiu ca in timp o sa treaca, stiu ca e posibil sa gasesc ceva muuult mai bun si ca lucrurile, in viitor or sa fie bine. Dar pana atunci…..?

Nu regret nimic din relatia noastra numai ca, a trebuit sa pun punct. Nu ma puteam satura cu acele firmituri…

Stiu ca in lume sunt atatea probleme, ca exista cazuri grave iar eu ma plang, dar, pentru mine, in acest moment…totul pare pierdut.

Incerc sa tin capul sus…cumva o sa reusesc. Mai bag o tigara….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.