Am asistat, în ultimele zile, la un linșaj jurnalistic de mare calibru. Mihai Pleșu, un tip simplu din românia, întâmplător fiul lui Andrei Pleșu, a fost arestat cu mare tam tam, pentru trafic de droguri. Irelevant dacă e adevărat sau nu, momentan instanța l-a eliberat, ceea ce e ok. În paranteză fie spus, suntem fix ca regatul Bruneiului, în SUA canabisul e la liber, în lume sunt recunoscute proprietățile medicinale ale sale, în românia nu ai voie să îl folosești nici dacă ai cancer, iar dacă ești persoană publică, fiecare cap de cretă din poliție vrea să te dea drept exemplu de traficant, vezi și cazul Emei Zeicescu, care devenise un mare traficant de droguri de mare risc, după ce l-au prins pe gagiu-su cu un cui în rucsac.

Anyway, revenind.
Presa din românia e o mare comoară care, din păcate, nu mai e în adâncuri înfundată și baleiază aiurea prin țară. Mihai Pleșu nu a fost prezentat nicăieri drept cetțeanul Mihai Pleșu. Nu, frate, este Fiul lui Andrei Pleșu a făcut și a dres. PESTE TOT. Orice buletin de știri începea cu Fiul lui Andrei Pleșu a fost și a făcut. Unele instituții de presă, precum digi24, nici măcar nu se mai oboseau să îi menționeze numele, pe tot parcursul reportajului. Era doar fiul lui Andrei și atât.

Desigur, senzaționalul e ok și vinde, normal. Dar știrea trebuia să fie despre Mihai Pleșu care, întâmplător, este fiul lui Andrei Pleșu.
Sunt convins că la biblie a avut o contribuție impportantă și un dac. Faza cu părinții care suportă pacatele copiilor e pusă acolo de un supus burebistan sau ceva, altfel nu văd cum.
– Zalmoxe boss, cum facem să punem ideea de căpătâi a societății noastre astronaute în cartea sfântă a sălbaticilor ăstora?
– Du-te și fă în așa fel ca Isus ăla să fie răstignit, după aia preluăm noi.

Restul e istorie.