Râdeam cu nevastă-mea ieri pe tema asta. Prietenii care stau cu tine doar pentru că au nevoie de bani.
Serios, în fiecare etapă a vieții am avut în preajma mea minim un om despre care știam că mă frecventează doar pentru că sunt prea multe zile între începutul de lună și salariu. Genul acela care râde tâmp la orice glumă stupidă, despre care știi și tu că e stupidă, pe care o faci, doar ca să simtă că face parte din grupul select.

De vreo 2 ani, sunt bine. Nu mai am pe nimeni de genul acesta în jur, mi-am curățat aerul din jurul meu, nu am decât vreo 2-3 oameni cărora le-aș împrumuta bani, în limita unei sume decente, dar știu că oamenii ăia nu mi-ar cere bani niciodată. Iar eu, dacă ar fi să îi împrumut, aș renunța din start la ei.

E păcat că oamenii nu realizează că banii sunt motivul principal de destrămare a relațiilor. Și continuă, împing la maximum, după care, când se rupe ața, se merge mai departe. La urma urmei, un fraier se naște la fiecare secundă, trebuie doar să îl găsești, nu?

Voi ce faceți cu oamenii aceștia? Îi țineți aproape? Vă debarasați de ei?