Prietenii care fac timpul ghem

Cât de departe ai mers sau ai merge pentru prietenii tăi?

Am două prietene. Atât. Una trăiește în Bonn, iar cealaltă la Berlin. Amândouă sunt mult mai deștepte decât mine și în general cele mai faine femei pe care le cunosc.

Pentru una dintre ele am făcut nebunia cea mai spontană din toată viața de adult: mi-am dinamitat contul bancar și am fugit de la serviciu, ca să bem împreună o sticlă de vin.

Era într-o fază extrem de proastă din viață, și urma ziua ei de naștere. Cu câteva zile înainte, m-a sunat prietenul ei, să-mi spună că nu e bine deloc. A doua zi eram în avion spre ea. Am anunțat la serviciu că o să lipsesc (spoiler: nu au primit bine vestea, dar asta e deja altă poveste), și dusă am fost.

De ziua ei, după ce i-au plecat prietenii, ne-am dus pe malul Rinului cu o sticlă de vin și am vorbit toată noaptea.

Cântecul ăsta a fost soundtrackul episodului de mai sus. Mi-am adus aminte de povestea asta astăzi, când m-am împiedicat de el din greșeală.

40 comentarii

  1. #1

    Eu am mers vreo 3 ore in cerc prin cartier cu prietena/vecina de la etajul 1 care ma rugase sa o duc la gara ca vrea sa fuga de acasa. Aveam amandoua vreo 7/8 ani si doar eu stiam unde e gara ca acolo stateau bunicii asa ca eram considerata autoritate in domeniu. De frica am mintit-o ca nu mai e mult pana s-a razgandit.

    59

  2. #4

    Eu inca incerc sa gasrsc melodia!

    0

  3. Eu nu mai am pentru cine.
    Unul dus la 49, celalalt la 39. În decurs de un an jumătate. Eu am 42 și o sticlă de vin veșnic neîncepută. Deși rămân amintirea celor desfăcute pe malul Dunării, împărțite cu cei doi.

    21

  4. Patit. Dar in cazul meu nu m-a sunat sotia lui, m-am bazat doar pe intuitie.

    1

  5. In timpuri demult apuse, pe cand nu era internet, fasbuc si altele,, doar un amarat de chat la orange, de multe ori abia intrai la discutii, am cunoscut o tipa din Urziceni, si dupa doua zile hop in tren si hai sa ne vedem. Nu am dormit pana acolo, nici nu am mancat,, si doua zile nici nu stiu cand a trecut cu ea.Apoi,, nimic,, a trecut timpul. Cat despre prieteni,, nu am facut chestii de genul,sa plec cu avionul sa ne vedem, pt ca nu s-au ivit ocazii, dar daca ar fi ocazia as accepta neconditionat.

    2

  6. #11

    Am avut un prieten nu bun, ci foarte bun, încă de pe băncile facultății. Ne-am reîntâlnit in Canada, și la scurt timp după, am aflat că aveam cancer.
    El și mama lui au fost printre puținii care m-au putut ajuta – tratamentul a fost gratis, dar suportul moral, recuperarea, etc… Am supraviețuit, ba chiar am prosperat.

    Am rămas prieteni pentru mulți ani, am trecut fiecare, ba prin divorț, ba despărțiri, ba înmormântări, și ne-am susținut reciproc.

    Toate până în ziua în care el a izgonit-o pe mama lui din casă, iar eu am luat-o la mine temporar, până și-a găsit femeia unde să locuiască. El s-a supărat, pe motiv că mă bag in familia lui. Așteptarea era ca eu să-i întorc mamei lui spatele, or else…

    Biata femeie s-a prăpădit de aproape un an. Poate asta i-a fost ei soarta și numărul zilelor.

    Până în ziua înmormântării – btw a coincis cu ziua mea; de ziua mea i-am carat coșciugul la groapă – am sperat că el și-ar exprima măcar regretul, pentru fapta incalificabilă față de mama lui.

    Nu s-a întâmplat, și de atunci chiar nu-mi mai pasă de el și de demonii care îl macină.

    47

  7. Am un prieten care stătea în Italia și într-o zi când a mers la Roma la ambasada a făcut accident. O lăsat mașină acolo și o mers cu trenul acasă ca trebuia sa fie la servici.In 3 zile eram în masina sa îl ajut sa rezulereze masina.

    1

  8. #14

    Frumos text.
    Păi să vedem: A. răcise puțin, era singură, așa că m-am dus patru ore cu trenul lăsând job și tot în urmă ca să am grijă de ea vreo 3-4 zile până se face bine. Lui O. i-am dat ultimii 600 de euro din casă ca să-și plătească întreținerea fără să mă gândesc că n-o să am cu ce o plăti eu. A. și C. se certaseră de moarte și-am petrecut o lună să fac cumva să se împace, chit că C. mă ura și îmi băga mereu bețe în roate în relația cu A.; acum sunt prietene bune din nou, dar nu cu mine. Lui R. i-am scris lucrarea de licență de la zero, pe ultima sută de metri, în două zile, pentru că nu putea tasta ”facultatea de arte” fără să pună cratimă undeva în text. M-am așezat cu ea la masă sfidător când toți ceilalți se ridicaseră să plece la fel de sfidător, ca să-i indic că nu rămâne totuși singură. Lui A2 i-am cumpărat pe ascuns o lucrare pentru că știam că nu are bani nici de pâine, chit că nu aveam nevoie de ea și nu mai vorbea cu mine. Cu A3 am stat de vorbă șapte ani, aproape zilnic, chit că era bolnavă psihic și când nu era pe Haloperidol făcea chestii ciudate care te oboseau groaznic, totul pentru că restul plecaseră de lângă ea. În anul III de facultate mi-am sabotat deliberat câteva examene pentru că ea avea nevoie de bursă iar eu nu. Am lucrat trei săptămâni ca să-i fac cadoul pe care și-l dorea de ziua ei de naștere iar de ziua mea am primit o măsuță de 25 de lei. Pe D. l-am iertat că mi-a propus sex în trei cu prietena mea, de față cu ea, și în loc să-l lipesc de gresia din bucătărie i-am urat o seară plăcută și n-am mai amintit de episod. Vreme de două luni am curățat aproape zilnic mormântul tatălui ei pentru că amintise că vrea să-l vadă după mulți ani și – neștiind ziua în care se va decide să meargă în sfârit în cimitir – am preferat să o fac periodic; ca să-l găsească frumos și nu plin de mărăcini cum îl găsisem eu după o oră de căutări. Am refuzat să fac sex în trei cu ea și o alta ca să o feresc de jena de după, chit că voiam și insista des. Am refuzat-o politicos pe prietena lui D. chit că el n-o refuzase deloc pe a mea cu câțva ani în urmă.
    I could go on.

    23

    • #15

      „Pe D. l-am iertat că mi-a propus sex în trei cu prietena mea, de față cu ea, și în loc să-l lipesc de gresia din bucătărie i-am urat o seară plăcută și n-am mai amintit de episod.”
      „Am refuzat să fac sex în trei cu ea și o alta ca să o feresc de jena de după, chit că voiam și insista Am refuzat-o politicos pe prietena lui D. chit că el n-o refuzase deloc pe a mea cu câțva ani în urmă.
      I could go on.”.
      Karma is a bitch!

      6

    • #16

      Imi trebuie un prieten ca tine…

      14

    • Eu am refuzat un sex în 3 că eram în armată.

      24

    • Nea Ilie…

  9. #19
    MP :)

    Bravo, frumos de tot :)

    Eu am multe la activ, dar:
    Cand faci bine, evita sa dai de stire
    Cand faci rau, evita sa prinzi de stire.

    6

  10. #25

    @madamme citind ce scriu oamenii pe aici, ma bucur ca nu (mai) am prieteni.

    8

  11. #26

    Eu am prieteni de genul asta. O gasca din liceu. Ne vedem destul de des desi suntem peste tot prin tara. Intalniri spontane se intampla din te miri ce…

    Singurul gand care ma macina din cand in cand e ca va veni vremea cand vom merge inmormantarile unora dintre noi. Suntem prea multi ca statistic sa nu se intample un necaz in urmatorii 10 ani. Pana acum am experimentat doar inmormantarile parintilor. Si acolo a fost tragic avand in vedere ca ne cunoastem cu familii cu tot.

    In rest noi am ajuns la un nivel ca ne citim dintr-o poza pe wattsapp sau dintr-un buna ziua la telefon.

    3

    • #27

      Primul prieten din gasca a murit in 1986. Electrocutat pe un stilp din ala cu transformator unde urcase, beat, sa-si aprinda tigara. Avea 20 ani, venise de o saptamina din armata. Al doilea, in 1997. In slapi si bermude pe Kawasaki-ul unui coleg de facultate. Viteza, praf pe asfalt in curba, avea o jumatate de caramida infipta in creier. Avea 27 ani, era cu o saptamina inainte de licenta.

      0

  12. #28

    Prima oara spun ce a facut un prieten pentru mine.
    Prin 1993 eramram student inca si vara sofeream un bus pina in Germania ducind 8 oameni la 8 adrese diferite si aducind alti 8 de la alte 8 adrese. Germania in zig=zag, medie de 4.000 km de luni pina vineri, fara sofer de schimb, cu cozi la vami, la ambasada Austriei de la Budapesta pentru vize de tranzit, mai un ocol prin Cehia. In fine. Avantajul meu era ca imi faceam somnul dintre pasagerii dusi si cei adusi la prietenul meu care era in armata americana pe atunci, cazat la Kaiserslautern. Baza de la Ramstein Landstuhl pentru cine cunoaste zona. Mai luam un cartus de tigari de la magazinele armatei, vreo 150 litri de motorina la juma’ de pret, chestii din astea. Ei si o data imi uit borseta cu cartea verde a microbuzului si permisul meu international la el, si dracul face ca chiar atunci o pasagera de=a mea (o sculptorita celebra) a cerut sa mergem prin Cehia ca avea de luat o bucata de lemn cioplit de la Praga pentru o expozitie la Bucuresti. Si la iesire din Germania ma trezesc ca nu am actele, bani pentru 4 carti verzi pe cite o luna nu aveam (cite una pentru fiecare tara, avind masina cu numere de RO de pe drum puteam lua doar carte verde locala). Pun mina pe telefon, sun pe Private R. asta se urca in masina, vine 700 km si imi aduce cartea verde. Era ziua in care avea bilet luat cu 6 luni inainte la nu mai stiu ce concert pe care tinea mult sa il vada….
    Un deceniu mai tirziu, ingineream deja 10 ore pe zi pe santier, eram in tara intre 2 ture de Germania.
    Turnam betoane intr-o joi seara, ma suna maica-mea ca un prieten de familie de-al ei de la Tirgu Mures a facut accident la citiva km de Timisoara, daca pot sa il aduc la noi acasa. Il iau pe om, asta era disperat, era in graba spre Stuttgart, fiica-sa era ceva pianista la un restaurant intr-o statiune din zona si facuse o depresie si voia acasa la mama. Asa ca dupa o zi de santier, la 8 seara m-am urcat cu omul in masina mea, a doua zi dupa-masa eram la Bad nicinumaitinmintecum, am picotit juma de ora in masina pina domnisoara a venit cu bagajele si simbata seara i-am lasat la gara in Arad. Dormisem 4 ore la Munchen la colegii cu care lucram in Germania, fiindca domnisoara cu depresia avea chef de shopping prin Marienplatz.
    Revenind la fostul soldat de la Kaiserslautern, azi a mincat sarmale facute de nevasta-mea…

    19

    • Cinci ani după episodul pe care l-am povestit, aceeași prietenă mergea 12 ore cu trenul, doar ca să stea cu mine într-o seară 2 ore.

    • #30

      Ce leac mai bun pentru depresie decat o sesiune de shopping…

      5

    • Ai să râzi, noi după ce l-am pus la somn pe tata ne-am dus la film.
      O comedie.
      Bine, nu cred că sunt prea mulți sănătoși prin familie…

      8

    • #32

      Nea Ilie, se intimpla si la altii…

      Tatal prietenei mele de suflet a murit acasa, de boala, acum multi ani, cind inca se tinea mortul in casa. Eram o copchila impresionabila si fricoasa, nu ma apropiam niciodata de cosciug , n-am atins nici sicriul bunicilor, bariera asta mentala era mai presus decit orice.
      Dar n-am putut-o lasa singura cu mortul si durerea. Am anuntat-o pe mama ca nu ma intorc acasa pentru doua zile si am ramas la prietena mea. Nu stiu cum am facut sa ma concentrez numai pe chestiile practice si sa o sprijin, fara sa ma gindesc ca in camera alaturata era cosmarul meu cel mai mare. Pe seara a venit si matusa ei, o femeie tare ghidusa, si putin respectuoasa fata de popa. Ne-a facut sa ridem cu glume deocheate , ii veneau replicile una dupa alta si pe noi ne dureau falcile de atita ris… In noaptea aia am dormit toate trei inghesuite pe un pat…

      Cind a murit mama, in seara dinaintea inmormintarii, impreuna cu sor-mea ne uitam in sifonier si am gasit chestii care ne-au provocat un ris isteric, cu sughituri, de parca ar fi fost ultima data ca rideam…

      4

  13. #33

    Era 1993. Se saturase de mizeria vietii (sic! avea 21 e ani). Familia ei era … mare si deosebita (cu fratele cel mai mare care-i teroriza fizic si psihic pe toti). Tinea la mine, dar nu avea curaj sa faca pasul. A luat trenul spre Sibiu, ca sa mearga la o prietena. Nimeni nu stia nimic de ea. Pe drum deschises usa de la vagon si imaginile campiilor si dealurilor treceau cu viteza prin fata ochilor ei, simtea cu e atrasa de eternitate. O femeie a vazut-o si i-a spus „nu se merita, fata mea… traieste, viata e frumoasa, daca crezi in tine si ce poti face impreuna cu el”
    A doua zi am cumparat bilet la AN24 BBU-SBZ. Am dat tot salariul si inca ceva in plus.
    A ramas prietena mea cea mai buna. Si cea mai buna sotie, in timpul liber.

    25

  14. #36

    Oooo, ce mișto povestea. Am și eu una:

    Pe Katja o cunoscusem ’93 la o discotecă. Era regină dansului hip-hop, soul & funk. Prietenul ei, Nana, era regele dansului…. Erau cea mai mișto pereche din Rheingold (pe vremea aia heavy hip-hop), K2, JWD… Nana era arătos, femeile-l iubeau și el le iubea înapoi.

    Într-o vineri seară de toamna rece și umeda, pe la ora 10, m-a sunat Katja care plângea la telefon…. că Nana, că Sandra, blonda pe care o știu și eu cu siguranță, că ochi dulci și mare durere de inimă și ea ce sa mai facă, viața este nasoală…

    După câteva secunde lungi ca-n filme, timp în care mă gândeam la mașina nouă a lui Matze (Golf I Cabrio in bej Mexican cu piele neagră falsă și 5 viteze) i-am zis ca trec pe la ea să o luăm cu gașca la discotecă… Stătea departe, în Monheim, eu locuiam în Langenfeld. M-am urcat în Daihatsul meu Charade Gtti roșu, pe care nu dorea să-l cumpere nimeni (că eu vroiam să-mi iau un Mitsubishi Colt GTI) și în ciuda vremii nasoale, vânt, burnită, umezeală am ajuns la Katja în douăsprezece minute.

    A urmat dezvirgenarea dezvirgenarii mele. Din când în când merită să-ți iei „quality Time” pentru prieteni…

    2

    • #37

      Fuck, să mor dacă citisem postul de dinainte… Sorry… Nu a fost la mistoceala… Dacă propietarul dorește poate sa șteargă.

      Incăodata scuze, pardon, sorry…

      2

  15. #38

    Sper să mori de rușine. ☺

    0

  16. #39

    Nici nu am inceput sa scriu si deja plang. Ahh Maddame, ce efect au articolele tale! Am avut in 40 de ani un singur prieten. Amici, cunostinte mai mult sau mai putin bazate pe vreun meschin interes, dar prieten doar unul singur. A plecat din viata mea acum un an. Nu a murit, locuim inca in acelasi oras, dar am ales sa nu mai fim ce am fost. Am mers nebuneste si orbeste pana la capatul lumii, la Sidney pentru el. A mers pentru mine pana la capatul si limita durerii prin care poate trece un om. Nu e vorba ca nu as avea curaj sa il mai caut, doar ca eu cred ca daca ai iubit pe cineva cu adevarat, ca pe un frate, tata, sot, iubit, prieten si daca ii vrei binele cu adevarat, il lasi in pace, nu ii mai zgândari durerea bagand bațul prin gard doar pentru meschina ta placere de a mai afla ce mai e nou in viața lui.

    5

  17. #40

    Eu am o problemă în a-mi aminti lucrurile pe care le-am făcut față de alții (fie ele bune sau rele), însă îmi amintesc perfect lucrurile pe care ei le-au făcut față de mine (din nou, fie bune, fie rele).
    Acum 4 ani, într-o stare emoțională jalnică, am ajuns într-un mediu nou, străin, care nu îmi plăcea deloc, eram singură, debusolată, fiecare gură de aer pe care o trăgeam în piept mă durea ca dracu și tot ce îmi doream era un accident micuț, brusc, subit, dar suficient de puternic cât să nu mai doară atât de tare simplul fapt de a exista. Bineînțeles, la exterior eram o floricică drăguță și simpatică, nimic din ce trăiam în interior nu se vedea la suprafață.
    În contextul ăsta am cunoscut un tip care mi-a fost alături un an de zile cu orice, în orice moment, în orice condiții. Nu mărimea gesturilor era importantă, ci constanța lor. Nu avea lucruri materiale, la momentul ăla ne permiteam ambii doar subzistența, însă mi-a oferit tot ce are mai de preț un om, timpul lui, atenția, energia, încă din prima zi în care ne-am cunoscut, nefiind vreo legătură între noi.
    Chit că n-a fost vorba de lucruri uriașe, n-a făcut înconjurul Pământului pentru mine sau alte lucruri ce impresionează la prima vedere, dăruirea lui a fost constantă, fie că era vorba de trezit la 3 dimineața, de ascultat ore întregi lucruri care nu-l interesau, de cedat ultima parte din ceva al lui, de renunțat la alte lucruri, activități sau persoane, sau de a se pune mereu pe locul 2.
    Un an de zile mi-a fost mamă, tată, frate, prieten, confident. Mi-a fost sprijin, speranță, siguranță, bucurie. Primul om la care apelam în caz de orice, fiind sigură că mă va ajuta/ va fi acolo/ se va bucura cu mine/ mă va face să râd, orice era nevoie. De 3 ani, pe lângă toate astea, îmi este și iubit, iar eu sper să pot fi și să pot face pentru el măcar jumătate din cât este și face el pentru mine.

    2

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

E plin internetul de meme și reproșuri despre cât de nasol e la arabi și cum femeile nu au drepturi și despre cum această sălbăticie trebuie eradicată etc. Totodată, aceste memeuri sunt făcute de pe o terasă de la Burj Al Arab, cu o cafeluță tradițională și narghileaua în dinți. Eventual ne revoltăm […]

Vorbeam acum ceva vreme cu un prieten care îmi spunea că îi place să-și țină femeile geloase, ca să nu se plictisească. Recent, domnul meu suflet pereche spunea că n-a fost niciodată gelos și că nu există absolut nimeni și nimic care să justifice sentimentul ăsta. Nu suntem stăpâni pe sufletul celor pe […]

Un montaj de asemenea anvergură, mai rar. Băiatul care face chestiile astea pe jandarmemeria își irosește viața aiurea dacă nu trăiește din editare video pentru comedii, pentru că, domnilor, e inuman ce se întâmplă.