Câteodată regret că stau la casă. Mi-am montat la poartă o chestie cu ATENȚIE CÂINE RĂU și am lăsat la vedere cușca lui popică, prin urmare, nu mă deranjează nimeni. Poștașul răcnește respectuos din uliță, dacă are ceva să îmi dea, împărțitorii de pliante nu ajung, pentru că strada e la dracu cu cărți și nimeni nu se obosește până aici. E liniște, pace și nu am spam.

Câteodată îmi doresc să fi locuit la Cluj, în orașul a cărui cutii poștale aterizează chestiile de mai jos.

image1