Se dă exemplu uk și .de
Contracte de furnizori. De orice, pornind cu telefonie și tv și terminând cu apă, gaze, curent, council tax și ce mai au oamenii.

Ai site de internet sau, cazul UK, și numere de telefon. SUni sau dai mail, le spui ce și cine ești, le trimiți datele, le arăți contractul de închiriere și gata, ai contract, totul ți se trimite prin poștă, funcțional din prima zi. The end. În uk îți poți face plată inclusiv prin telefon, dându-i celui de la telefon CVV. Știu, și eu am zis că face mișto de mine, dar e o practică răspândită.

Cum facem contracte în românia?
Poți face contracte la distanță la unii dintre furnizorii tv și internet. La furnizorii de energie nici nu se pune problema, trebuie să duci acte, să demonstrezi căcături, tot tacâmul de imbecilități.

Exemplul meu, anul trecut, când am locuit în Green City, până am renovat apartamentul. Am sunat la Telekom, am zis că vreau contract, au trimit un pistolar cu contractul, mi-a montat routerul ADSL (da, telekom încă vinde ADLS în țara fibrei optice, pentru că poate și pentru că nu are motiv să investească, având exclusivitatea pe Green City)

După 3 luni, zic că vreau să închid contractul, că plec din zonă. Sun la ei, gândindu-mă că na, așa e și la ieșire. Ce fraier. În primul rând am aflat că contractele lor standard sunt pe 2 ani, că așa e standardul. Dar e irelevant, nu asta a contat, ci faptul că a trebuit să merg de vreo 3 ori prin magazinele lor, să îmi semneze un director de magazin, dacă vrea, rezilierea, să o duc la alt magazin, echipamentul să îl predau la alt magazin and so on.

De ce nu se poate la fel cum s-a putut în uk și .de? Bună ziua, sunt x, vreau să reziliez contractul. Sigur, aveți de plată atât, sănătate și virtute. Cei de la internet îți asigură o cutie pentru Royal Mail, preplătită, cu adresa gata pusă, să le trimiți routerul și aia e.

De ce băi, de ce la ăia se poate ușor și civilizat și la noi nu? Legislația e la fel, condițiile sunt la fel, de ce diferențiatorul îl face tratamentul de sclavi aplicat clienților?