Articol de Marius Tudor

Mi-am dedicat putin din timpul meu pentru a citi cateva minunate idei despre fotbal, idei emise de cateva femei ajunse prin catapultare in presa sportiva! Alea cateva „care este” de le stie tot online-ul romanesc!

mug_her_h.jpgApoi am avut nelamuriri vis-a-vis de perceptia mea de cunoscator amator de fin al fenomenului fotbalistic! Cand oare m-ar interesa pe mine, devorator de acest sport, ca prietena nu stiu cui e fana Bogdan Stelea ? Sau, de cand oare, cineva care ducea tolba de bani la Helsinki pentru un meci corect al Finlandei impotriva Cehiei, isi da cu parerea despre valizele autohtone pline cu dolarei? Eu sunt indulgent si spun ca pentru mine era mult mai interesant sa desprind dintre randuri ca Bogdan Stelea a fost violat de una din fanele sale! Si mult mai impacat sa aflu ce-a mai aparut nou in lumea rujurilor si-a gloss-urilor! Mintea mea de om bolnav cu capul nu pricepe de ce unele femei aleg sa-si ia suturi in gura intr-un domeniu si-asa mizer, in loc sa scrie despre gentute si pantofiori?

Netratarea la timp a snobismului duce la „avorturi spontane”! Ca orice perioada a jurnalismului sportiv, avem urcusul, boom-ul si regresul. Ne situam acum, in acest domeniu, pe panta de regres! Pentru ca un Chirila s-a stins ca multe alte somitati, iar un Topescu e prea batran ca sa tina in spate o generatie degenerata si plina de „vome” verbale si scrise! Nu e vina lor ca s-au nascut intr-o epoca a succesului ce i-a ridicat pe culmi prea inalte pentru mizeriile ce se petrec astazi: saci cu bani, blaturi si o calificare chinuita la un turneu final dupa 8 ani sterpi!

Nu e vina profanelor sau a profanilor ca nu mai au despre ce scrie, ca nu mai au cum sa se faca remarcati! Fotbalul romanesc moare incet, dar sigur! Aceasta calificare nu este decat un pumn de colb aruncat in ochii suporterilor melancolici care inca mai tanjesc dupa Guadalajara ’70, Sevilla ’86, Italia ’90 sau Passadena ’94. In mintea mea se naste sentimentul ca Austria si Elvetia sunt ultimul tren al tinerilor scrijelitori in incercarea de a mima macar gloria trecutului. Sunt absolut sigur ca, pe viitor, o sa citim din ce in ce mai multe aberatii si non-sensuri! Si-o sa ne plicitisim!

In incheiere: Din mijlocul celor care „dau la muie” tin sa fac o remarca …
N-aveti coaie de gazetari!