kfc

Mă gândeam aseară, de fapt azi dimineață, înainte să adorm, la faptul că fiul mi-a colorat toți pereții din casă, în 3 minute, cu markere colorate, de preferință verzi și roșii. Sau că soră-sa i-a tăiat pantalonii cu foarfeca de decupat, ca să îi fac mai cool, tati. Sau la nenumăratele prostii zilnice, năzbâtia și respiratul.

Și mi-am amintit ce tâmpenii făceam eu. Una din marile pedepse luate de mine, care a inclus și o cafteală, a fost pentru găurile făcute deasupra ușii de la dormitor. Încântat fiind de filmele cu chinezi zburători, ninja și altele, mi-am perfecționat talentul la aruncat cuțitul înfigându-l de câteva zeci de ori în peretele de BCA moale de deasupra ușii din dormitor. Restul de sute de aruncări ratate nu au contat, doar au distrus zugrăveala. Pentru bătrâni, poate vă amintiți ce greu era să faci rost de var sau humă. Că lavabila nu exista.

Sau când m-a prins mama sărind de la etajul 3 al unui bloc în construcție. Desigur, jos era o grămadă de nisip de 2-3 metri înălțime și era în siguranță. Asta dacă nu greșeam saltul și nu ne înfigeam în fierul beton făcut stive, lângă grămada de nisip.

Sau când alergam prin clasă, pe bănci și m-am împiedicat, intrând ca o ghiulea în ditamai geamul de vreo 3 mp, pe care l-am spart în țăndări, nepățind nimic, printr-un miracol. Desigur, miracolul a fost completat șide faptul că eram la etajul doi și geamul ăla era printre puținele care mai aveau plase de metal sudate.

Sau când ne jucam de-a mușchetarii folosind nuiele de alun, cu capace de borcan drept gardă și am venit acasă cu un băț înfipt sub ochi, de era să leșine maică-mea.

Sau când jucam fotbal în curtea școlii și, alergând după mingea scăpată în aut, am alunecat pe o mâzgă de noroi, căzând într-un fund de borcan spart și ajungând acasă cu ditamai bucata de ciob înfiptă în bucă, urlând de mama focului de durere. Chestie experimentată și de fratele meu, câțiva ani mai târziu, el căzând în vaza pe care tocmai o spărsese în pat, ciobul intrându-i la câțiva centimetri de artera femurală.

Gândindu-mă la asta, realizez că ai mei încă nu fac prostii și de fapt sunt chiar foarte cuminți.