Mi-am adus aminte, zilele trecute, de o actuală bloggeriță de parenting, care tuna și fulgera împotriva a orice ar putea dăuna plodului ce i-a ieșit printre coapse, pornind de la microbi, oameni răi, jucării rebele sau povești care nu au toate happy end și multă iubire în ele.

Mă uitam pe unde am umblat, în zona asta de lume, cât de relaxați sunt oamenii cu copiii lor. Sâmbătă, pe un frig de crăpau lemnele, un pui de om cât un embrion era pe bicicleta lui mică, mică, mică, cu mama lui alături, urcată pe altă bicicletă și se plimbau relaxați prin oraș. Repet, era un frig de ți se îndoia manivela, iar copilul acela nu cred că avea mai mult de 3 ani.

Prin magazinele mari, gări sau aeroporturi este o priveliște normală să vezi copii mici care, plictisindu-se, se trântesc pe burtă pe gresie și se joacă. Și, minune, părinții lor nu urlă la ei sau îi iau de acolo, să nu cumva să se murdărească și îmbolnăvească de la atâția microbi.

Serios, tot ce văd aici e o lipsă totală de cocoloșeală față de copii. Frig, plouă, sunt cu ghiozdănelele în spate, pe biciclete, se duc la școală. Pe de altă parte, și părinții lor fac același lucru. Ies dimineața să îmi iau chifle de la un Penny de lângă mine și tremur când mă uit la găștile de oameni care merg cu bicicleta la muncă, pe frig sau, de ce nu, chiar și ploaie.

Well, se pare că, din copii necocoloșiți ies adulți la fel.
Este că sunt mulți dintre voi care nu știu că, în povestea Mica Sirenă, în original, sirena moare? Noi, cei de o anumită vârstă, am prins varianta crudă. Și nici nu ne mira că lupul a pus capetele iezilor, cu dinții rânjiți, în geam. Scufița roșie era înghițită de lup și vânătorul spinteca burta lupului fără ca bloggerițele de parenting să se irite că distrug optica de viață a copilului lor.

Uite de aia vă iritați ușor pe internet.