protextul taximetristilor

Sindicatele în românia au existat, de la început, doar pentru a propulsa în politică sau afaceri diverse personaje obscure și ușor malefice, dar care puseseră mâna, la propriu, pe averea de 300 000 000 de dolari a sindicatelor dinainte de 1989. Dumitru Costin, Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Liviu Luca, Matei Brătianu, Marius Petcu, Iacob Baciu, Ion Popescu, Bogdan Hossu, Ion Molea, numele de aur ale sindicalismului românesc. Pentru Molea, nemuritorul șef de la CFR, care fizic a distrus CFR-ul îmbogățindu-se, cel ce lua șpagă la ABSOLUT ORICE angajare în CFR, o mențiune specială, pentru că îl cunosc și m-am lovit de el.

Probabil ați auzit toți de ei, de cariera lor politică, de afacerile lor strălucitoare sau de ascensiunea lor în celulele pușcăriilor. (Desigur, un regret în plus pentru Marius Petcu, tatăl unui îndrăgit blogger român.) Acești oameni căpușează orice înseamnă în românia forță de muncă și o vor face până când vor decide să se retragă, sătui și mulțumiți de cât au furat.

Dar să revenim.
Tranportatorii sunt, de bună seamă, nemulțumiți de prețurile RCA-urilor. Probabil nu știți, dar sub oblăduirea lui Mișu Negrițoiu de la ASF, camionagii au ajuns să plătească în medie 6000 de euro pe un RCA, pornind de la sub 1000, în 2012. Dacă credeți că lasă, oricum au bani, să știți că acele costuri se duc tot în prețurile mărfurilor transportate, pentru că nimeni nu e nebun să suporte acele costuri din buzunarul propriu. Așa că dacă vi se pare că românia e unul din cele mai scumpe state din europa, știți de ce.

Dar ce fac transportatorii ca să îl forțeze pe Mișu Negrițoiu să reguleze piața, în pofida șpăgilor pe care le ia ca să o lase exact așa cum e, adică la mâna asiguratorilor?

Păi, nimic.
De asta toți spun că protestele transportatorilor sunt fără coaie. Pentru că ei protestează, dar nu vor să sacrifice nimic pentru asta. Niciun mare grup sindical de transportatori nu zice Gata bă, de mâine camioanele noastre nu mai circulă pe drumurile româniei, ba, și mai rău, rămân în pană și fără șoferi pe toate drumurile țării. Pentru că asta ar însemna să piardă bani reali și să se implice cu propriile venituri. Așa, mai bine, lasă, îi punem pe proștii ăia de angajați să meargă cu viteză mică pe centurile orașelor.

M-a pufnit râsul până la lacrimi. Cică va fi afectată centura bucureștiului. Pentru că, nu-i așa, pe centura bucureștiului, câteodată, se circulă și cu 15-20 kmph, îți vâjâie vântul prin păr și te sperii, pierzi controlul volanului.

La fel și taximetriștii. E mare RCA-ul, protestăm ferm, ca goguțul din imagine. A, nu, nu protestăm prin neieșirea în trafic, că ar însemna să pierdem bani și nu vrem asta. Lasă, că punem un afiș că protestăm. Cum ar fi ca timp de o zi, în București, să nu mai circule niciun taxi? Este că ar fi cel mai mare haos posibil?

Desigur, protestele acestea au exact atâta valoare ca vestitele proteste din piața victoriei, unde se juca dansul pinguinului între 8 și 15, după care toată lumea pleca acasă, că nu se face să protestezi în timpul tău liber. Sunt sigur că Mișu Negrițoiu tremură ca o frunză în vânt la auzul grevelor astea japoneze, pur și simplu îi stă caviarul în gât dimineața.

Așa că de aia protestele sunt fără coaie. Pentru că, așa cum e obiceiul responsabilitatea a fost transferată asupra celor mai mici din sistem, iar barosanii se bat pe burtă la negocieri, cu trabucuri fine și coniace.