coada cazare camin
Scris de Nea Ilie de la Sculărie

Apropo de președintele nostru – pe care pun pariu că mulți îl vor regreta ca pe Ceaușescu, am avut un coleg de facultate pe numele lui Marius care-a stat în cămin cu noi. Bun băiat, crescut cuminte, fiu de preot (ca și mine).

Numai că ăsta odată scăpat de sub aria vizuală a părinților a dat iama în alcool. Și nu așa o bere, o vinuleț sau cel mai grav o beută la bursă… Nu, tati! Alcool la greu! Am senzația că se mai antrenase el cu paracliserul că prea ducea la drum lung așa că numele lui mic fu repede uitat și îl știam toți deja după față și miros sub numele de… Alcool.

La vreo două săptămâni după ce începuse anul universitar vin și părinții lui să-l vadă. Dintr-o eroare în dosarele de la poarta căminului nu l-au găsit. Și până să vină prodecanul să lămurească treaba au început să întrebe studenții cu poza lui în mână. Erau săracii oameni deja disperați. La un momentdat, dau de Nilă, un coleg de-al lui de cameră, din Tecuci. Ăsta cum a văzut poza a ieșit afară și-a început să strige în fața căminului spre nedumerirea părinților lui pioși:
– Alcoaleeee! Ieși bă că te caută mă-ta!

În fine, anii au trecut, Alcool al nostru era deja profesionist și nu doar în șprițuri ci în tot ce decurge de-aici. În anul 3 am fost cazați într-un cămin mixt: și băieți și fete, români, basarabeni, era un commonwealth acolo de nu înțelegeai nimic.

Care ați stat pe la cămin știți că sunt tot felul de afișe și înscrisuri la intrare și pe toate ușile, toate cu subînțeles, cu mult sarcasm și cu mult umor: “În această cameră NU se vând țigări” sau “La camera 8 NU se închiriază filme”, altele chiar mai grele “Cursuri de inițiere hochei pe gazon” sau “Vine iarna”. Altele doar pentru amuzament “Ușă permament închisă” sau chiar spre exasperarea administratorei “Noi nu prăjim cartofi pe BCA” – ah! Cartofii ăia prăjiți pe BCA cu rezistență erau cei mai buni!

Pentru că n-am ieșit pe geam cu tot cu pat cum s-a întâmplat pe la alte cămine, în anul 4 ne-am calificat pentru un loc tot în căminul mixt. De data asta cu Alcoale în cameră la noi. Nu știu sub ce pretext și în ziua de azi există cămine pentru băieți și cămine pentru fete. Înțeleg la grădiniță, înțeleg la liceu, dar aici, eram deja toți săriți de vârsta legală. Stăteau săracii părinți de fete consternați la cozi imense până își cazau fata într-un cămin SIGUR.

Deja obișnuiți cu locul, noi ne-am instalat rapid și ne-am pus pe table și degustat ce aveam fiecare prin geantă. La un momentdat, Alcoale e ultimul la rând la o sticlă verde pe care-o făcusem poștă și după ce trage ultimul gât aruncă sticla pe geam.

Nilă, un mare iubitor de natură vie îi zice:
– Bă tâmpitule, îmi turtești castanii pe care i-am plantat anul trecut.
– Și pe părinții de la coadă… zice Alex.

Abia atunci am realizat că după ce se umpleau căminele de fete, ce mai rămânea erau distribuiți către căminul nostru. Era un codălău serios anul ăsta, nu știu de unde răsăriseră atâtea boboace. Buluc, toți la balcon. Un șir lung de absolvente cu bac și cu părinții de mână, încruntați și puțin îngrijorați de “ce-o să facă ea aici?” sau “de ce n-or face și ăștia mai multe cămine de fete?” stăteau zgribuliți la rând în așteptarea re-distribuției.

Alcool al nostru nu s-a putut abține și le-a urat bun venit:
– Ce de pisdăăăăăăă!