O poveste cu elicoptere Puma, de pe vremea când unii dintre noi nici nu eram născuți.

Pentru cine nu știe, niturile sunt elemente de conectare pentru table. Pentru a umple complet găurile de nit, în aeronautică, unde vibrațiile sunt mari și tablele nu au voie să aibă „joc”, ele treceau printr-un proces de temperare: trebuiau încălzite, după care ținute într-un frigider, la rece, dacă nu erau folosite imediat. Procesul e mai complex, dar e destul să știți că dacă nu sunt folosite într-un anumit timp după temperare, ele nu mai pot fi montate perfect.

Ghiță și Nicușor de la montaj făceau bișniță cu lapte, cu care umpluseră frigiderul unde trebuiai să țină niturile. Tot ei au avut altă treabă decât să monteze în timpul corect niturile la niște elicoptere.  Ghinionul lor a fost că beneficiarul a ales tocmai lotul ăla să facă un sondaj de calitate a montajului. Bang! Pumele au fost trimise la reparat.

Buba s-a spart în capul controlului nedistructiv, care a trebuit să facă radiografii la fiecare gaură de nit de la piesele vitale, ca să vadă dacă nitul umple complet gaura. Înmulțit cu vreo 10 elicoptere, asta a dus la vreo două luni de muncă non-stop și multe pume băgate în Ghiță și Nicușor.

Niturile care erau kaputt au fost scoase și schimbate. Dar stai! Asta nu e tot! Când au scos niturile, găurile s-au ovalizat, și au trebuit umplute cu nituri noi, care erau mai mari. Deci sensibil mai grele.

Chiar dacă niturile individuale nu erau mult mai mari, greutatea suplimentară cumulată a niturilor noi a dezechilibrat elicopterul. Prin urmare, nu doar controlul nedistructiv, ci și organizația de proiectare și-a băgat puma în Ghiță și Nicușor, pentru că au trebuit să recentreze elicopterul, ca să nu zboare pizdiș spre primul zid.

De aia îmi place mie aeronautica.