E vacanță iar, și toți corporatiștii s-au repezit pe Valea Prahovei și în Poiana Brașov la trafic schi și distracție. Ceea ce înseamnă că a nins iar cu oameni pe pârtii, pentru că de altfel de ninsoare nu poate fi vorba anul ăsta.

Din păcate pentru mine, administrația domeniului schiabil din Poiana Brașov a decis că pentru puli localnici nu are rost în mod deosebit să dea drumul la tunurile de zăpadă, așa că dacă vrei niște pârtii pe care să nu fie patinoar, mergi la schi odată cu toată lumea, și nu ca mine, miercuri dimineață, când stratul de zăpadă artificială era de 1cm peste pârtia bocnă. Mă rog. Se poate să fi fost de la vreme.

Iar „toată lumea” înseamnă că te vei întâlni indubitabil pe pârtie cu animanele zăpezii.

  1. Naratorul: e băiatul ăla care se oprește la o poveste în mijlocul pârtiei. Pentru că nu e deja destul de aglomerat, el are ceva de spus chiar atunci, chiar acolo, timp de 15 minute. Dacă se adună 2-3 din ăștia și pârtia e îngustă, poftim de mai trece. Dacă îi înjuri, se întreabă ce ai cu ei. În ultima vreme, povestitori din ăștia sunt mulți instructori de schi cu clienții lor, să le explice tehică și chestii – băbăieți, prima chestie pe care îl înveți pe ăla e să staționeze doar pe marginea pârtiei, fmm de decerebrați!
  2. Gogu rătăcitul: e băiatul care abia a învățat virajele și intră deja pe pârtiile negre, pentru că ce se poate întâmpla. De obicei își iau gravitație grav și se potolesc singuri după prima tură (ahem, Maddame), dar câteodată insistă și ajung să dea mâna cu băieții de la Salvamont. Uneori se rătăcesc pe câte o neagră pentru că nu cunosc drumul. Hint – când ești începător, mergi cu turma, ăla e drumul cel mai ușor.
  3. Ionică temerarul. La ăștia le-aș rupe o mână și i-aș bate cu ea până ar cere la mămica. Sunt ăia care știu deja un pic să se dea și merg cu viteză mare și cu fițe pe pârtiile de începători, făcând slalom agresiv printre copii și amărâți din ăia care abia se țin în plug. Mă, nu! Dacă te dai pe pârtie de începători, te dai frumos, lin și încet. Nimeni n-o să-ți admire ție talentele de mare schior pe pârtia Bradul, dar sigur îți vei lua niște carne de la mine. De fapt, de la domnul meu, că el are mai multă.
  4. Vasile offpiste. Nu prea știe bine cu schiul, dar și-a luat niște schiuri noi all-terrain sau ceva, și acum coboară muntele prin pădure, pentru că el e mai special. Am văzut azi unul din ăștia cu cracii în sus într-un boschet. Ca idee: dacă peste stratul de zăpadă ies buruienile, nu e destulă zăpadă încât să te dai offpiste. Mai încearcă după ce ninge ca lumea.
  5. Gleznuță. M-am întâlnit cu niște de-ăștia pe pârtie în Postăvarul, la -10 grade și pe o ceață că abia vedeai la 5m în față: gecuțe până în talie, bașcheți, gleznuțe goale, căutau cabana Postăvarul. Pentru că în Poiană se terminase berea…
  6. Hannibal Lecter. Băiatul care îți suflă în ceafă la telescaun sau la gondolă. Uneori e de înțeles, că în România la coadă la gondolă e ca în trafic în București, dacă lași loc 10cm între tine și ăla din față, vine unul și se bagă, dar really dude…chiar trebuie să simt ce ai mâncat la micul dejun? Aici intră și băiatul care și-a proptit bățul în schiul meu și când i-am atras atenția că prefer să cad pe pârtie și nu la coadă la telescaun, a dat-o în spirite și calambururi. Mori!

În altă ordine de idei, la un anume hotel din Poiană, o noapte de cazare în această minivacanță costa aproape 500 EUR. Dar măcar ai privilegiul de a te da pe niște pârtii submediocre, aglomerate, cu nivelul de adrenalină la maxim, și nu din cauza schiatului.