Voiam să scap de scris asta, dar mi-a atras atenția nevasta că o scriu încă din 2006, deci ar fi cazul să nu fiu leneș și să scriu acele câteva rânduri aferente.
2019 a început prost pentru mine. Cu o mică suspiciune de cancer, mai eram și prin UK, unde decât să te confrunți cu sistemul de sănătate de stat, mai bine inviți niște câine să se înfrupte din cadavrul tău proaspăt și aburind.

Anyway, după ce am făcut analizele aprofundate și am descoperit că nu am, de fapt, nimic, spre durerea multor hateri, viața mea s-a schimbat foarte mult. Nu aveți idee cât de diferit vezi viața după ce ți=ai contemplat moartea și efectul ei asupra celor care fac parte din familia ta.

Și uite-așa, am mai făcut un copil, la 44 de ani, ca să mă poată întreba lumea în parc dacă am ieșit cu nepoțica la plimbare. Pentru că pot {insert smartie smile}. Bine, nu a fost deloc ușor, am scris, de-a lungul timpului, peripețiile, plus, când ești bătrânel, ca mine, stai cu răbdarea mai prost. Dar, una peste alta, acum am 3 copii, toți minunați, toți seamănă cu mine (ghinion), toți fac parte și compun, de fapt, lumea mea.

Altele? Nu prea contează. De mult timp reprezint un brand, e irelevant pentru ceilalți activitatea mea profesională. Ce am remarcat a fost că, în sfârșit, companiile s-au săturat de agenții de pișcotari, agențiile serioase s-au săturat de prieteșuguri păguboase și s-au orientat pentru colaborări cu oamenii care chiar fac treabă. Sunt clienți noi despre care nu credeam că vor lucra vreodată cu mine, având în vedere eticheta de incomod pusă de diverse păsărici entuziaste social media din agenții. Una peste alta, financiar vorbind, a fost cel mai bun an al sitului. (în paranteză fie spus, îmi este dificil să scriu al lui cetin.ro față de al arhiblogului. mă gândesc foarte serios, după 3 sau 4 ani, cât au trecut, să mă reîntorc la denumirea de arhiblog.ro. nu de alta, dar deja blogurile mele și al prințesei ardealului reprezintă niște branduri per se, iar arhiblog sună, parcă, mai bine decât cetin.ro)

Anul următor? Habar nu am. Nu am planuri, momentan, altele decât cele clasice, precum schimbat țara în care trăiesc. În rest, vom vedea, profesional vorbind, anul care a trecut prefațează anul care vine. Iar 2019 a fost excepțional, pentru mine.

Trist e că, din păcate, eu și Vali suntem singurii bloggeri care trăiesc exclusiv din blog. Ceilalți au murit pe drum, s-au angajat, au rămas la nivel pișcot sau s-au făcut vloggeri, în căutarea speranțelor pierdute. Păcat, bloggingul e mult mai simplu, când ai ceva de spus. Pe video trebuie să ai mai multe, idei, cursivitate, carismă, nu doar expunere de buci.

Prin urmare, fiți cuminți, iubiți-vă mult, țineți-vă familia aproape, în rest, nu prea contează.