5 comentarii

  1. da, da :)… si eu am remarcat-o si mi-am adus aminte cu nostalgie de perioada cand scriam scrisori. da’am crezut ca-i din cauza ca-s eu mai melodramatica in perioada asta, de sarbatori :)
    iar mailurile… mie mi se par suficient de personale. doar ca pe mailuri nu le pastrez… in timp ce scrisorile de acum 10 ani exista inca. uitate pe undeva, dar recuperabile la o adica. ma vad la 102 ani povestind nepotilor cum isi vorbeau oamenii aflati departe, ‘pe vremea mea’ :)

  2. irina, mailurile sunt atat de scurte si la obiect. nu au nici un fel de parfum. stii de ce? ptr ca fac comunicarea instantanee. si atunci nu mai incerci sa spui totul, sa explici totul, stiind ca va dura pana primesti raspunsul.
    imi aduc aminte cand eram pusti si scriam scrisori gagicilor, si incercam sa fiu cat mai elocvent, sa le aburesc, scriam cu pasta misto, parfumata, etc.
    acum cum e?
    “fa, ne vedem diseara la mac. hai ca nu am timp, tre` sa fug. vb.
    gigi”

  3. :D eu scriu in continuare mailuri lungi :)))
    scrii mailuri scurte cand ai capacitate de sinteza. eu am bune abilitati analitice :)(desi p-aia cu tre sa fug o stiu si eu)

  4. mailul depersonalizeaza relatiile doar daca este prost scris si nu se ia in consideratie ca e ca o scrisoare. doamne cate mailuri prost scrise am deschis la lucru, ma doare numai sa ma gandesc cati idioti sunt pe lumea asta.

  5. #5

    Sunt de acord cu cele scrise in articol.Probabil ca acum nu se mai scriu prea multe scrisori din lipsa de timp,de imaginatie sau,pur si simplu, din lipsa de interes fata de aceasta forma de comunicare.Oricum,ideea e sa le transmitem celorlalti informatii si sa primim si noi informatii de la ceilalti,nu?:)