allah-akbar

Pe 22 iulie 2011, un tâmpit creștin, pe numer Anders Behring Breivik,a ucis 77 de oameni în numele religiei creștine. Înainte de a pleca la munca sa, a făcut o cruce mare și s-a închinat mărețului dumnezeu creștin, unicul și de neînlocuit, toți ceilalți dumnezei fiind complet falși. Înainte de a apăsa pe trăgaci, a urlat cu bucurie un Doamne-ajută, ca orice creștin care se respectă, după care a purces la ucidere întru domnul. Ucidere bună, pentru că era în numele dumnezeului creștin.

Râdem, glumim, dar ieri, un domn cu chef de glume, a strigat Allah Akbar la intrarea în palatul parlamentului. Moment în care SPP-ul l-a arestat. Pentru că a strigat Allah Akbar. CHestia asta, la musulmani, se traduce prin Dumnezeu e mare, sau cel mai mare și se spune în timpul rugăciunilor musulmane. În timpul, la început și la sfârșit. E un ritual, exact ca Amin sau Doamne-ajută al lui Breivik.

Înțeleg că în românia a devenit interzis să strigi Dumnezeu e mare, dacă nu e în română și nu e precedat de o cruce cuvioasă. Poți să te arunci și în aer, cât timp strigi doar în limba română și religia ta este obligatoriu creștină, de preferat ortodoxă.

Știu, știu, filonul ortodox din voi geme de mândrie și sunteți fericiți că SPP-iștii au avut curajul nebun de a pune la pământ un tâmpit, dar asta nu demonstrează decât că aveți zeamă clară în cap. Mâine le vor cere musulmanilor de moschei să se roage în șoaptă, să nu se audă cumva Allah Akbar, că se știe că doar teroriștii fac asta în public.

Nu ai cum să îi confunzii cu pioșii ortodocși care își fac cruci de le cade mâna, când trec prin fața bisewericilor.