Egipt. Hoarde de protestatari ies pe străzi, aruncă cu ce prind în guvern, preşedinţie etc. Guvernul închide twitterul şi facebookul. Desigur, toate ţările democratice reacţionează când poliţia îi ia la omor, drept urmare, în cel mai scurt timp, guvernul cade, revoluţia câştigă

Siria. Hoarde de protestatari ies pe străzi, blabla, you know the drill, twitter tăiat, tot tacâmul. Ţările democratice reacţionează la reprimarea brutală a manifestanţilor care puneau dopuri la sticle incendiare. Se aşteaptă un rezultat.

Libia. Hoarde de revoluţionari ies pe străzi, cu arma în mână, distrug tot ce prind, ba şi mai mult, preiau prin forţă puţuri petroliere, însuşindu-şi în mod infracţional ceva ce nu le aparţinea. Ţările democratice reacţionează la răspunsul cu forţă la forţă al guvernului şi trimit avioane peste libieni, ucigând civili zilnic, pentru apărarea drepturilor protestatarilor.

Londra. Hoarde de protestatari ies pe străzi, aruncă cu ce prind în guvern, devastează, fură tot ce prind. Toate ţările aclamează în cor intervenţia în forţă a guvernului, care sprijină cu elan democraţia, se cere cu tărie închiderea twitterului, acest instrument terorist. Tribunalele poporului lucrează zi şi noapte.

Nimănui nu îi vine să vomite?