Acum câțiva ani, cineva apropiat mie a avut șansa de a mi-o trage foarte tare. Dar știți cum? Tare. Exagerat de tare. Am fost năucit multă vreme, iar ca experiență de viață, m-a marcat profund și m-a scarificat, niciodată nu voi mai putea fi același om.

Timpul a trecut, am uitat, am mai și iertat, am încercat să am o relație decentă.
După care, aceeași persoană mi-a servit-o, poate nu la fel de dur, dar din nou toate așteptările mi-au fost înșelate.
E irelevant ce s-a întâmplat sau cum sau de ce.

Problema care se pune este de ce, tot timpul, ne repetăm greșelile? De ce, dacă un om greșește, în loc să îl dăm deoparte definitiv, îl iertăm și așteptăm să o ia de la capăt?